O așezare binecuvântată de Dumnezeu

Pentru o perioadă de timp, mai concret, între cele două războaie mondiale, Dorna Candrenilor a fost o renumită stațiune balneoclimaterică. Presa vremii de atunci scria chiar că aceasta era mai căutată decât surata ei, Vatra Dornei. Un incendiu devastator a distrus niște clădiri și așa s-a pus capăt unui obiectiv căutat de multă lume. Comuna a rămas însă ca una dintre așezările de frunte ale județului, dezvoltate din multe puncte de vedere, iar, în momentul de față, această așezare rurală poate rivaliza cu oricare din cele 8 localități sucevene declarate cu câțiva ani în urmă orașe. Chiar dacă, după desprinderea comunei Coșna, Dorna Candrenilor a rămas cu 3 sate, dezvoltarea economico-socială a localității a fost puțin afectată. Munteni adevărați, oameni harnici, pe care-i interesează mai puțin ajutorul social acordat de primărie, candrenenii au gândit bine atunci când i-au ales pe cei ce trebuie să le conducă și să le gospodărească așezarea. Am întâlnit, aici, în fruntea primăriei, un colectiv bine închegat, ancorat într-un singur fel de politică: cea a bunului gospodar, al omului bine intenționat, care vrea să facă ceva trainic pentru întreaga obște. De altfel, nu a fost localnic cu care să discutăm și să nu ne vorbească frumos despre primar, viceprimar, secretar sau consilierii locali. Cuvinte de laudă, în spatele cărora se ascund multe realizări.

 

Domnului profesor, cu dragoste… După ce a fost, timp de 30 de ani, director al Liceului din localitate, domnul profesor Mihai Carp este, pentru a doua legislatură, primar al comunei. Au știut oamenii ce să aleagă, iar argumente ale dragostei lor față de domnul profesor sunt multe. – De ce vă iubesc oamenii, domnule primar?, l-am întrebat pe domnul Carp, după ce ne făcusem cea mai mare parte din documentarea noastră despre comuna Dorna Candrenilor. – La noi în comună au rămas încă neștirbite bunul simț al omului și credința în Dumnezeu. Tinerii încă mai dau bună ziua celor în etate, iar „cei 7 ani de acasă” îi au, în înțelesul pozitiv al cuvântului, încă mulți. Eu sunt fiu al satului, fecior de țăran și mă înțeleg bine cu consătenii mei, le înțeleg necazurile, iar ei mă înțeleg pe mine. N-am stat și nu pot sta locului, mereu m-am bătut pentru tot felul de proiecte și programe, toate în interesul comunei, al cetățenilor. Chiar dacă sunt cheltuieli multe și mari, până în prezent, noi n-am scumpit nicio taxă a cetățenilor față de primărie, dar lucruri bune s-au făcut. Nu ne ajunge spațiul… Dacă ar fi să înșiruim câte obiective s-au realizat în ultimii ani în comuna Dorna Candrenilor, nu ne-ar ajunge o pagină întreagă de ziar. De aceea ne vom referi, sumar, la doar câteva dintre ele. În primul rând, primăria s-a mutat într-o clădire modernă, ce rivalizează cu multe sedii similare din orașele județului. Și când te gândești că, în mandatul trecut, un consilier cerea cu insistentă ca respectiva clădire să fie vândută (?!). Acum, aici, funcționează, în condiții optime, 4 instituții: Postul de poliție, Postul de jandarmi, Ocolul silvic privat și Primăria. Printre alte investiții de anvergură amintim: construirea a 450 ml de dig pe râul Dorna, în valoare de 20 miliarde de lei; asfaltarea drumului județean Dorna Candrenilor – Poiana Negri; înlocuirea rețelei de aducțiune a apei din centrul comunei pe o distanță de 2,230 km, iar în prezent se lucrează la conducta care va aduce apa potabilă de la „Moara Dracului” și captarea izvoarelor de la Pârâul Adânc. Prin construcția unui rezervor cu o capacitate de 300 mc se va asigura necesarul de apă, în cantități suficiente, tuturor trebuințelor satelor Dorna Candrenilor și Dealul Floreni; s-a obținut finanțarea pentru modernizarea (betonarea) drumului Poiana Negri – Smizi, lucrare ce se ridică la circa 1 milion de euro. Numai în anul 2006 s-au realizat o serie de proiecte ce vor schimba radical aspectul edilitar-gospodăresc al așezării. Marea majoritate a acestora sunt deja în curs de realizare, unele chiar în fază înaintată de construcție. Este vorba de canalizarea comunei și construirea unei stații de epurare; construirea unei ferme didactice și a pensiunii agroturistice de la dealul Strugurel; construirea unii târg, lucrările sunt în plină desfășurare (piață agroalimentară, bazar, materiale de construcții, animale); o mică fabrică de cherestea (80 la sută din investiție este deja realizată), având în vedere că primăria deține peste 4000 ha de pădure; extinderea și consolidarea Grupului Școlar (termopoane, grupuri sanitare, săli de clasă); construirea unei săli de sport; s-a dat deja în folosință un telecentru în satul Poiana Negri (internet, fax, xerox, telefon); au început lucrările de construcție sau modernizare la 5 pensiuni; serviciul de salubrizare (pentru că în comuna Dorna Candrenilor există și așa ceva) a fost dotat cu un plug pentru deszăpezire; este în fază înaintată de construcție o anexă a primăriei, ce cuprinde garaje, magazii, birouri, remiză PSI și camere oficiale; s-a continuat construcția Casei de cultură din Poiana Negri, în prezent lucrându-se la interioare; parcul comunal a devenit o oază pentru odihnă și recreere. Aici au fost amenajate aleile pietonale, s-au vopsit și reparat băncile, s-au construit o scenă și un foișor pentru fanfară, s-au amenajat jocuri de agrement pentru copii, s-a reamenajat grupul sanitar etc. Dar câte nu s-au făcut sau nu se fac în comuna de sub Oușor! Studiind portofoliul de proiecte pe programul operațional regional pentru perioada 2007 – 2013, am rămas uimit de cele prevăzute. Sunt investiții de milioane de euro din fonduri locale, fonduri private, guvernamentale sau, cele mai multe, ale Uniunii Europene. Nu vom stărui asupra planurilor de viitor, pentru că s-ar putea crede că la Dorna Candrenilor totul merge numai bine, lucrurile sunt toate roz, oamenii nu mai au probleme de rezolvat. Trăim în România, vorba unui cronicar TV, și viața fără de necazuri parcă nu are farmec. Din discuțiile purtate cu domnii prof. Mihai Carp, primar, și ing. Vasile Ruscanu, viceprimar, am reținut că bucuriile acestor oameni sunt alternate, deseori, cu necazuri. Dar să ne referim și la câteva dintre așa-zisele… …Dureri înăbușite „Munca țăranului român nu este respectată, accentua domnul primar Carp. Prețul plătit pe lapte, carne sau alte produse obținute în gospodăriile lor este sub orice critică. Un litru de lapte, de pildă, este de 4 ori mai ieftin decât unul de Coca-Cola, ce se face din apă. Dacă vrei să cumperi un litru de lapte, la cutie, trebuie să plătești de 8 ori mai mult. Este o diferență de necrezut. Subvențiile acordate de stat sunt mici și așteptate, parcă în bătaie de joc, luni de zile pentru a se achita oamenilor. În altă ordine de idei, spunea domnul primar, la capitolul necazuri se înscriu și piedicile ce se pun în calea turismului, din cauza infrastructurii. „Drumul foarte rău spre Ardeal a făcut să nu mai vină turiștii în Bucovina. Despre străini nici nu se poate vorbi. Pe raza administrativă a comunei noastre figurează o parte din Parcul Național «Călimani», cu cei 12 Apostoli. Un punct turistic deosebit, dar neexploatat cum trebuie, din cauza infrastructurii. Pierdem noi, dar pierde și întreaga Bucovină. Vorbind de necazuri, mă gândesc și la faptul că lemnul de la persoane fizice este plătit prost, câștigând doar străinii care achiziționează cheresteaua. La fel și fructele de pădure, hribii, gălbiorii, afinele, zmeura etc. Ciupercile, de pildă, sunt plătite culegătorului cu 50-60.000 de lei vechi/kg și vândute în Occident cu peste 600.000 de lei vechi/kg. Lumea de la șes spune că muntenii trăiesc bine. Eu aș zice că este invers. Avem fânețe de bună calitate, dar nu avem furaje, legume, zarzavaturi, iar când acestea sunt aduse pentru comercializare, sunt foarte scumpe.” Un necaz aparte, specific zonelor montane, este cel legat de prevederile Legii 273/2006 privind finanțele publice locale pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale. Dar, cum acest subiect îl vom trata aparte, într-un număr viitor al ziarului Crai nou, nu mai intrăm, acum, în amănunte. Cazuri și necazuri. La Dorna Candrenilor, ca de altfel în majoritatea localităților județului (și ale țării), din zona montană, greutățile ce atârnă pe umerii oamenilor sunt, oarecum, asemănătoare. De pildă, numărul animalelor a scăzut uimitor de mult. De la 7000 de bovine câte existau, pe raza comunei, în 1989, acum mai sunt circa 3000, iar numărul oilor a scăzut de la câteva mii, la doar 580. Lâna nu o mai cumpără nimeni, pieile de oaie, la fel, iar dacă cineva achiziționează o asemenea marfă, o plătește în bătaie de joc. Statul nu intervine în niciun fel, guvernanții nu zic nimic, vorbind doar în campaniile electorale, când promit marea cu sarea, cerșind oamenilor votul. Cu toate acestea, comuna Dorna Candrenilor parcă a fost… …Binecuvântată de Dumnezeu Puține localități rurale (și urbane chiar) de pe raza județului nostru se pot mândri cu o situație economică, edilitar-gospodărească, precum cea a comunei Dorna Candrenilor. La sfârșitul anului 2006, pe raza acestei așezări funcțio-nau 30 de societăți comerciale cu sediul în comună, 13 – cu sediul în alte localități, dar cu puncte de lucru aici, și 19 asociații familiale și persoane fizice. Cifra de afaceri a acestor unități, unde lucrează sute de localnici, se ridică la aproape 3000 de miliarde de lei. Anul trecut, în comună s-au înființat, în colaborare cu producătorii individuali, peste 100 ferme zootehnice de producție de lapte, cu animale din import de mare valoare biologică. Localnicii au achiziționat, într-un an, 105 motocositori, 53 grupuri individuale de muls, 15 generatoare de curent electric, două tocători furajere și câte altele. Demn de reținut este faptul că prin grija Primăriei și a Consiliului Local, elevilor fruntași la învățătură li se acordă burse de merit, iar șefilor de promoții de la toate ciclurile de învățământ li se acordă, în fiecare an, premii în cadru festiv, când au loc „Zilele Candrenilor” (28 – 29 iunie). În comună ființează un liceu, de care primarul, domnul profesor Mihai Carp, este legat sufletește. Aici, tinerii învață diverse meserii, în domeniul prelucrării lemnului, al agro-turismului, zoo-veterinar și chiar cu permis de conducere auto, pentru că grupul școlar are și o clasă cu profil auto. Unitatea dispune de o cantină ce răspunde tuturor normelor europene. Multe generații de elevi, din care au făcut parte și marea majoritate a salariaților primăriei, inclusiv viceprimarul, acum cu studii superioare și ei, au fost învățăceii domnului Carp. Poate și de aceea, așa cum ne spunea domnul Vasile Ruscanu, „primarul este considerat o capacitate, un om cu care ai ce discuta și de la care poți învăța multe”. Iar când în fruntea obștii se află un asemenea om – adăugăm noi – este lesne de așteptat ca treburile să meargă bine. Și, la Dorna Candrenilor, merg, chiar dacă necazurile nu-i ocolesc pe oameni.