Botezul Domnului

La cei din vechime era obiceiul ca activitatea publică să fie recunoscută numai aceluia care împlinea vârsta de 30 de ani, acesta fiind un mod prin care se recunoștea experiența de viață pe care o putea împărtăși și celorlalți oameni. Respectând această cutumă, și Mântuitorul Iisus Hristos și-a început activitatea publică la treizeci de ani, însă înaintea acestei activități au avut loc două evenimente importante în viața Domnului, și anume: Botezul Mântuitorului în apa Iordanului, făcut de către Ioan, și postul de patruzeci de zile și nopți în pustia Carantaniei. Acest eveniment din viața Domnului a însemnat ieșirea la propovăduire, de aceea creștinii au început să-l serbeze de timpuriu, ca fiind un pas deosebit în istoria mântuirii.
 

Astfel s-a născut sărbătoarea instituită în amintirea botezului primit de Mântuitorul din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în apa Iordanului: „Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să fie botezat de către acesta. Ioan însă îl oprea zicând: Eu sunt cel ce are trebuință să fie botezat de Tine și Tu vii la mine? Și, răspun-zând, Iisus i-a zis: «Lasă acum că astfel se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea»” (Mt.3, 13-15). Bo-boteaza se mai numește și Epifanie (arătare) sau Teofanie, pentru că în această zi Mântuitorul, până în acel moment necunoscut, a ieșit în lume, fiind mărturisit ca Mesia atât de Sfântul Ioan, cât și de glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit” (Mt.3, 17). Actul botezului Mântuitorului a fost un model pentru primii creștini. În această zi avea loc botezul catehumenilor (cei care doreau să devină creștini). Catehumenii ur-mau o perioadă de pregătire pentru a deveni creștini, se pregăteau cu rugăciune și post, tocmai de aceea s-a păstrat până astăzi obiceiul ca ziua din ajunul Bobotezei să fie zi de post aspru. Tot din vechime se păstrează obiceiul de a se săvârși sfințirea apelor (Aghiazma Mare de astăzi) și stropirea caselor credin-cioșilor cu această apă sfințită. Sluj-ba Bobotezei ne spune că „Repe-junile Iordanului le-ai sfințit, stă-pânirea păcatului ai sfărmat-o, Hris-toase, Dumnezeul nostru…”. A devenit astfel posibil ca, prin invo-carea Duhului Sfânt de către preot, apa să capete putere sfințitoare și izgonitoare a răului. În fiecare an, de Bobotează ne rugăm ca apa să primească „harul izbăvirii și bine-cuvântarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea și cu venirea Sfântului Duh”. Acest lucru ne arată că Duhul Sfânt lucrează în Biserică. Sfântul Ioan practica un botez al pocăinței, dar nu uita niciodată să spună că „Eu unul vă botez cu apă, spre pocăință, dar cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, căruia nu-i sunt vrednic, ple-cându-mă, să-i dezleg cureaua în-călțămintei” (Mc.1, 7; In.1, 27), și apoi învăța că Cel ce va veni îi „va boteza cu Duh Sfânt și foc” (Mt.3, 11). De fapt aceasta era mărturia lui Ioan despre Iisus. Evanghelia ne descoperă în conti-nuare că „în zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii” (Mc.1, 9) „la Iordan către Ioan, ca să se boteze de către el” (Mt.3, 13). Pentru a fi cât mai convingător, evanghe-listul indică și locul unde s-au petre-cut aceste evenimente: „Acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan” (In.1, 28), în chiar locul pe unde a trecut Iosua Iordanul, când a intrat în pământul făgăduinței (Iosua 3, 16). Și când „a văzut Ioan pe Iisus venind la el, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii” (In.1, 29). Dar cutremurul l-a cuprins pe Ioan, căci îi era frică să-l boteze pe Iisus: „Ioan însă îl oprea zicând: eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? Și, răspunzând, Iisus a zis către el: «Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea». Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut coborându-se ca un porumbel și venind peste El și, iată, glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit»” (Mt.3, 14-17). Desigur că ne putem întreba de ce era nevoie de botez? Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă acest răspuns: „Pentru ce, dar, se cuvine așa? «Pen-tru ca să împlinim toată legea», a răspuns Hristos. Că aceasta a vrut să arate prin cuvintele: «Ca să plinim toată dreptatea». Dreptatea este împlinirea poruncilor. «Pentru că am împlinit toate celelalte porunci, spune Hristos, și a rămas numai aceasta, trebuie s-o adaug și pe aceasta. Am venit să dezleg bles-temul care stătea peste omenire prin călcarea legii. Trebuie, dar, ca Eu mai întâi să împlinesc toate și, scoțându-vă de sub osândă, să pun capăt legii. Se cuvine, dar, ca Eu să împlinesc toată legea, pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris în lege împotriva voastră. De aceea am și luat trup și am venit»”. Mântuitorul se botează, nu pen-tru că personal avea nevoie de botez, ci pentru că era reprezentantul în-tregii omeniri, ale cărei păcate și le asumase. Botezul Domnului este momentul când se arată Sfânta Treime. Fiul se botează, Tatăl este prezent prin vocea care Îl mărturi-sește pe Iisus drept Mesia, iar Sfântul Duh, în chip de porumbel, îl confir-mă pogorându-se peste El. Fiecare din cele trei persoane ale Sfintei Treimi este Dumnezeu adevărat, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt, având fiecare întreaga ființă și toate atributele dumnezeiești, fără însă a fi trei dumnezei, adică fără împăr-țire sau despărțire a ființei și, în același timp, fără să se amestece sau să se contopească persoanele dum-nezeiești întreolaltă. Un tropar din slujba Bobotezei surprinde foarte frumos arătarea Sfintei Treimi: „A Treimii arătare în Iordan s-a făcut; că însăși firea mai presus de Dum-nezeire, Tatăl, a strigat: Acesta ce se botează este fiul Meu Cel iubit. Și Duhul a venit la Cel asemenea; pe care îl binecuvântează popoarele și-L preaînalță întru toți vecii”. Botezul Domnului și arătarea Sfintei Treimi este un nou început. Botezul lui Ioan era lipsit de har, dar al nostru are harul Duhului, prin aceasta suntem chemați la o nouă viețuire, căci suntem chemați să fim fii ai lui Dumnezeu. „De aceea a încetat botezul iudaic și a început botezul nostru. Ceea ce s-a întâmplat cu paștele iudaic, se întâmplă și cu botezul. La Cina cea de Taină s-au întâlnit amândouă paștele: și paștele iudaic și paștele nostru. Hristos a pus unuia capăt, iar celui-lalt i-a dat început. Și acum la Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii; precum atunci la o singură masă, tot așa acum, la un singur râu, a săvârșit și umbra, dar a adăugat și adevărul”. Acest adevăr este chiar mărturia lui Ioan, căruia, potrivit calităților menționate, îi recunoaștem probitatea: „Și a măr-turisit Ioan zicând: Am văzut Du-hul ca un porumbel coborându-se din cer, și a rămas peste El. Și eu nu-l cunoșteam, ci Cel ce m-a tri-mis să botez cu apă, Acela mi-a zis: «Peste care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste El, Acela este care botează cu Duhul Sfânt». Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. (In.1, 32-34). Pr. ADRIAN DULGHERIU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI