Moșu’ Dumitru Țipău, victimă a Securității

Pe gospodarul Gheorghe Țipău, locuind unde a trăit bunicul său, Țipău C. Dumitru, îl frământă amintiri triste, dureroase. Bunicul său era un om mic de statură, cu fața bătută de soare și vânt. Era un om simplu, care trudea din zori și până-n noapte, pentru că avea pământ mult, 15 hectare, din care 1,8 ha în localitate, iar restul de 13,2 ha la Lupărie, comuna Prăjeni, județul Botoșani. Era în permanență traumatizat psihic de cei de la Primăria Dolhești, pentru că era chiabur, fiind considerat dușman al poporului. Era o înțelegere între poliție și cei de la primărie, care se dedau la tot felul de ticăloșii, urmărind să-i ia pământul. Atunci era strânsă vlaga țăranilor de către cei din administrația locală, care-și ridicau mereu veniturile. Moșu’, după munca istovitoare, aproape că n-avea ce mânca, trebuind să dea totul la stat, prin cotele obligatorii strânse de preceptori zeloși, fără scrupule, fără inimă. Iarna, pentru moșu’ Dumitru și soția lui Ileana, era aspră, apăsând și ea peste tristele și umilele zile pe care le trăia, iar în restul anotimpurilor, zilele și le petrecea pe ogoare, muncind până la epuizare.
 

Moșu’ era însetat de dreptate, iubea pământul și avea o dureroasă experiență de viață, pe care o câștigase și din contactul cu organele locale. Sufocat de minciună, ipocrizie, care domneau împreună, moșu’ Dumitru nu avea putința de a se apăra. În 1952, Dumitru Țipău avea 67 de ani. Era istovit de muncă, trudea cu mătușa Ileana, nevasta, ca doi robi. Mânca pe fugă, câte o turtă coaptă pe plită și o ceapă strivită cu pumnul, și pleca la o distanță de 80 de km, la Lupărie, unde-și petrecea tot timpul muncind. Trăia în mizerie, dormea în căruță, sub cerul liber. Pe moșu’ îl băteau gânduri negre, pline de amărăciune și frică. În luna iulie 1952, moșu’ Dumitru a cosit ovăzul din grădină. Nu bine terminase treaba, că I.D. îl vizitase. Era un om credincios celor de la Primăria Dolhești și care era pus pentru a-l urmări pe moșu’. I.D. i-a spus moșului că a cosit prea devreme ovăzul, că acesta este verde. A luat un mănunchi de ovăz și a plecat. N-a durat o oră și a venit polițaiul cu trăsura și l-a luat pe moș la Poliție. Au început cercetările și apoi a fost învinuit de sabotaj, pentru că a cosit ovăzul verde. După trei zile de cercetări, a fost escortat la Fălticeni. Acolo, iarăși cercetări și bătăi. Rudele care doreau să-l vadă și să vor-bească cu el nu erau primite. Securitatea a intrat pe fir. Au început prigoana și tortura împotriva lui. Bietul om sărman, nevinovat, devenise victimă. În priviri era un strigăt de durere împotriva în-josirii demnității, împotriva bestialității neînfrânate a organelor securității din acea perioadă, un strigăt de protest care purta pecetea înaltei moralități a lui moșu’ Dumitru. L-au biciuit cu vorbe grele, i-au aplicat pedepse corporale, l-au desfigurat. A fost dus la Alba Iulia, la închisoare. Acolo au urmat alte și alte cercetări, violențe, continuându-se represiunea sângeroasă împotriva unui om care avea atâta pământ și n-avea ce mânca. A fost schingiuit și torturat până la ne-bunie de călăii vremii, care au reușit, nu după mult timp, numai șase luni, să-l termine, să-l ucidă ca pe un câine. Pe 25 decembrie 1952, mătușa Ileana a primit un plic, prin care era anunțată că soțul său, Dumitru Țipău, a murit. În plic era un carnet de CEC, cu 98 de lei sold. Nimeni din familie n-a știut unde i-a fost dus trupul. A plâns mătușa Ileana, au plâns cei ai familiei cu lacrimi fierbinți. Mătușa Ileana a rămas singură și s-a stins în 1971, cu gândul că soțul va veni, dar așteptarea a fost zadarnică. Pe aceste acte criminale, pe astfel de fundament s-a ridicat edificiul vieții politice, administrative, juridice din acea vreme. S-au comis atrocități nespuse, oameni nevinovați au fost uciși fără milă. Intrarea țării în febra desconspirării este binevenită, oameni onești exprimându-și disprețul față de cei care și-au măcelărit semenii și care, fără milă, au traumatizat și ucis oameni nevinovați, unul fiind moșu’ Dumitru. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Valeriu Sandovici

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: