Visând cu ochii larg închiși

Văzându-ne de pe acum cu sacii autohtoni (peticiți în ultima clipă, ce-i drept) în mândra căruță comunitară, bleu-europeen și nu marine cum i-ar plăcea cuiva (nu spunem numele, persoană importantă, întzeledzi, neicusorule?), decorată cu stele aurii, (re)începem să visăm, să fantazăm chiar sau, dimpotrivă, s-avem sumbre, întunecate premonițiuni și terifiante coșmaruri! Fantaziile, nesăbuitele nădejdi țin de diurn, de partea luminoasă a paharului cel pe jumătate plin: salarii europene la o muncă pe măsură, id est nivel de trai așijderea, nesmintită și proteguită libertate de mișcare pe drumuri asemenea și nu, ca până acum, cum se dovedi de șai’șpe ani încoace, orbecăiri, suceli și învârteli prin întunecate, oculte (și ocultate) hopuri și hârtoape de le spun unii „grea moștenire a trecutului”, iar alții „dificultățile inerente ale tranziției”. Drept este că, potrivit unui hâtru bun de glume întru ale politichiei, trecerea de la capitalism la socialism (fie el și cu față umană) se făcu prin revoluție. Drept este și no comment! (pe româneasca lui Micky Șpagă – Bak chich: ciocu mic!).
 

Da’ invers (întrebare de baraj)?, tot așa, plus corupție de partid(e) și de stat. (Dovadă în plus – dacă mai era nevoie – de preluare creatoare a celor mai bune tradiții naționale!). Scurtând vorba: Dreptatea – cea care cu falnică majusculă figurează în sigla alianței ce, cu chiu cu vai, asigură guvernarea ăstei țărișoare unde, totuși, nu se trăiește ca-n Congo – nu fu una din puținele (în)semne de pe răbojul ținut cu nemilostivire față de balcano-levantinele păcate ale formei ei instituționalizate: Justiția. Pen’că baba Frosa, viitoare cetățeană europeană (de i-o da Dumnezeu zile și nu i-ar pune ăștia ceva în pensia de agricultor) din The Hanged-on-the-Hill („Atârnații din deal”, într-o locu-țiune autohtonă și, ca atare, imperfectă) știe, printr-o comunicare paranormală cu arhetipala Baba Dochie ș-ale ei cojoace ce pre-vizionau, genial, giga-caloria; cum că, în conformitate cu neglorioasa noastră tradiție, pe rumânești meleaguri se moare cu dreptatea în mână și cu frica-n sân. De școală puțină – și nu din vina ei – baba Frosa, de vinde pitrinjăl și mărar „la prețuri ce desfid orice concurență” (ce-i drept, la concurență cu ofertele electorale!) are, precum muuulți alți viitori euro-alegători, altă problemă: cea a Adevărului. Nu „Adevărul”, a doua parte din sigla electorală cunoscută, ci cea, mult mai crudă, a adevărului prețurilor. Cari prețuri, după cum se previzionează, vor sări după cununia din 2007, ș-așa găurita teșcherea, ergo de-o să se sparie gândul și buzunarele prostimii. Printre care, alături de Mme Frosa figurează și subiscălitul care-și pune și el aceeași problemă – pân’ la păgâna zeiță Themis – cea legată la ochi, precum bine se știe, Justiția e oarbă, c-așa trebuie, să nu vază ce fac slujitorii ei – și până la Dumnezeul nostru cel a atoată milostivirea și îndurarea te mănâncă sfinții, sfinți laici și baroni repu-blicani și social-democrați. C-așa-i la noi. Balada maghiară a autonomiei teritoriale: Kassay românul… Restul, vorba lui Hamlet, „e tăcere” . Tristă, dacă nu atroce. Doar că mititica noastră cumătră – și emblematică într-un fel – mai trage și ea nădejde într-un slogan care acum are rezonanța unui clopot dogit, dacă nu chiar a unei găleți sparte. Să trăiți bine a devenit odată cu vremurile și oamenii ce se cred peste ele: Să trăiți?! Bineee!!! Cumătrul și neighboro-ul, adică megieșul lu’ Miss Frossa, europeanely yours VIOREL DÂRJA (din marina călăreață)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: