Despre grija față de om

De-adevăratelea, din Franța

Grija față de om are cu totul alte conotații în spațiul vest-european decât sintagma a avut-o sau o are în spațiul românesc. În pofida individualismului indus de Drepturile omului, acolo comunitatea/opinia publică/societatea civilă există și sunt extrem de puternice. Ele reprezintă cenzori necruțători ai tuturor factorilor politici, fie aparținând Puterii, fie Opoziției. Respectul față de cel aflat în nevoie este atât de vaj-nic, încât s-a ajuns ca, în Departamentul Mayenne (Franța), de exemplu, partea din bugetul departamentul consacrată asistenței sociale și solidarității cu persoanele aflate în dificultate să atingă 45 la sută (peste 110 milioane euro) în 2005! O experiență (unică în Franța) dezvoltată în același departament dovedește că eforturile pentru ajutorarea acestui gen de persoane nu sunt niciodată suficiente. Astfel, la Mayenne a apărut Copainville, orășel construit la inițiativa și cu spijinul societății civile, de către înșiși locuitorii lui. Este vorba de copii/tineri aflați în dificultate socială și chiar penală. Scopul acestei inițiative „lucrative” este ca, prin însușirea de deprinderi sociale, familiale și profesionale, tinerii să fie inserați sau reinserați social și profesional.
 

„Orașul” dispune de locuințe (mici vile), spații de producție și de recreere, construite chiar de către beneficiarii existenței lui. Locuind într-un spațiu, singuri, tinerii învață să-l administreze și să-l îngrijească, pregătindu-se astfel pentru viața de familie. Ei pot găti în propria „garsonieră”, dar au la dispoziție și o cantină. Pentru nevoile comunitare au la dispoziție săli de ședințe, jocuri, distracție etc., utilizate de toți cei din „oraș” care doresc contactul cu ceilalți. Societatea civilă, reprezentată de Asociația condusă de industriașul Robert Victor, președintele acesteia, gestionează întreaga „afacere”: cumpără terenuri pentru extinderea „așezării”, asigură logistica pentru construcția de noi locuințe, cumpără spații de producție și le utilează etc. Astfel, a fost achiziționată o fabrică ajunsă la faliment, unde au fost amenajate un atelier de reparații auto, o imprimerie, un atelier de tâmplărie (în care se produce nu-mai mobilă la comandă) și unul de restaurare (necesar într-un oraș în care vechiul este rămas la locul lui). Aici lucrează, până la obținerea unui pașaport de muncă, și tinerii de care deja am pomenit. Ei câștigă bani, cu care își plătesc așa-zisele cheltuieli de întreținere și masa, dacă o iau la cantină. (Este cazul să notăm acum că spațiile de locuit neocupate sunt închiriate unor tineri – studenți, elevi, angajați – contra unei sume în jurul a 300 de euro lunar). Numai imprimeria aduce circa 50.000 euro anual. Centrul, care este proprietarul terenurilor și clădirilor, a mai cumpărat o casă veche, pe care, cu forțe proprii, a adus-o în stadiu de locuință socială (10 apartamente), cu chirii cu 20 la sută mai mici decât cele practicate pe piață. „Și astfel, puși direct în situație de realitate, tineri «buni de nimic» sunt ajutați să înțeleagă că ceva se mai poate repara sau îndrepta în viața lor”, declara directorul Etienne Girard. Această structură este atipică chiar și pentru Franța. Sensul major al existenței ei se poate calchia peste cel al celebrei „nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e străin”. Deci: nici un atom din omenire nu are voie să se aneantizeze. Noi o numim grijă față de om. Câtă grijă (la noi), rămâne să măsoare fiecare…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: