Buni, răi, plictisitori, hazlii... sau

Cum îi văd elevii pe dascăli

Nu știu alții cum sunt, da’ eu când mă gândesc la școală, la copii mă gândesc mai întâi. Apoi, sigur, la dascălii lor, umili muncitori calificați în uzinele Creangă, Sadoveanu sau Țițeica. Și, sigur, la lefșoarele lor pururea și scandalos ponosite, pricină perpetuă de bucluc… sindical. Și, când mă mai gândesc la școală, apoi musai că, mai cu voie ori fără de voie, îți vine să calchiezi după epitaful ăla pe care Marin Preda l-a pus celor mai iubiți dintre pământeni. Că dacă dragoste de… școală și școli, dascăli și dăscălie ca lumea nu mai e – nu îs, apoi, de bună samă, că, mai devreme ori mai târziu, se va duce dracului giudețu. Baa țara! Cu tot cu planeta ei. Vorbim despre școală și despre olimpicii ei, răsfoim la matricolă și catalog, și-îndeobște singurii care dau seamă (și măsura) a tot ce se petrece prin viața școlii, sufletul ei, tooot bieții studioși sunt. Vedere univocă. Da’ hai, barem preț de-o zi, să schimbăm, vorba poetului, sapa-n condei și brazda-n călimară și s-o dăm la întors: haideți, barem o dată pe an, să împingem, preț de-o clipă și… virtual, catedra în spatele clasei și… să dăm prilejul elevilor, și elevilor, de ce nu?, să-și dea și ei măcar o dată cu opinia, dacă nu să le puie de-a binelea niscai note magiștrilor lor, apoi nu?! Cursul bunei democrații trebuie musai să aibă un gheșeft bilateral… Am poposit, La Arbore, într-o clasă-două, și i-am poftit pe elevi să ne spuie, măcar o vorbuliță, despre dascălii lor. Știți ce mi-au răspuns? Uitați-vă, atunci, cu grijă și atenție, în aval…
 

Mie-mi placi di Vasâli… Claudia, clasa a VI-a: Profesorii îmi plac doar atunci când nu mă ascultă și nu mă examinează, dar în general sunt oameni buni, uneori plictisitori. > Buliga Ioan Dănuț, clasa a VI-a A: Dirigintele meu este un om bun, solid și care, când se enervează, este bine să te ferești. Școala este frumoasă, dar unii profesori ne dau o grămadă de scris pe vacanță. Mie îmi place mai mult spaniola decât engleza și franceza. > Hrincescu Ancuța-Mihaela: Îi consider pe dascălii mei oameni ca toți oamenii, doar că ei au mai multă școală. Nu sunt niște monștri. Ei au două mâini, două picioare ca toți oamenii. Trebuie să recunosc că ei par mari balauri, dar ei sunt de fapt oameni. > Teodor (și atât): Dascălii sunt ca niște îngeri păzitori care ne ajută aproape la toate, ne învață și ne dau sfaturi, dar, uneori, când suntem și noi obraznici, devin ca niște… ”diavoli”. Atunci ei ne dau teme multe și ne ceartă sau ne dau teste dificile. În general sunt binevoitori și ne ajută. > Loredana, clasa a VI-a A: Eu cred că domnul diriginte este cel de-al doilea părinte, fiind că mă învață totul și are grijă ca totul să fie bine. Țin la dânsul foarte mult. Mă mai iartă dar așa faci – sic! – orcine, iar câteodată face foarte bine că mă ceartă. Lo chero mucho i no chero perder. Măi, măăi!! Ne-ai dat gata pe-acilea, querida Lore! Doar niscai mistakes… blânde. Încolo e muy bien. Adelante! > Scripcariu Ionela-Nicoleta: Profesorii și școala sunt de folos pentru că ne învață să scriem, să citim și să ținem pixul în mână. Profesorii ne ajută să rămânem cu cunoștințe în memorie. > Becica Valentin, clasa a V-a A: Iubește pe Dumnezeu căci El îți dă viață veșnică. Corect! Ce ne facem cu profesorii inutili… > G. Mihai: Cei care sunt blânzi sunt cei care predau ore mai ușoare. Iar cei care predau ore grele sunt severi și răi. Eu cred c-ar fi mai bine să nu ne dea teme de făcut acasă pentru că este inutil. Au un rol bun, dar și prea bun nu este, pentru că este prea greu. Alții nici nu prea știu prea multă materie. Sunt inutili. > Ana Maria: Eu pot spune despre dascălii noștri că sunt cu suflet, ne fac un bine, ne învață foarte multe lucruri bune, ne îngrijesc. Așa cred eu despre dascălii mei. > Solovăstru, a VI-a A: Dascălii noștri sunt niște persoane care la școală ne sunt ca „părinții”. Ne dau sfaturi. Ne încurajează. Ei sunt „părinți” adoptivi pe timp de jumătate de zi. Cât om mai fi noi de încăpățânați și contra vorbelor sfinte, la sfârșit ei mereu au dreptate. Dascălii câteodată sunt răi… > Iris, clasa a VIII-a: Dacă-mi place obiectul nu mă interesează prea mult cum e profesorul. Profesoarele în vârstă ne consideră copiii lor. Profesoarele tinere ne consideră deja adolescenți, vorbesc cu noi nu ca și cum vorbesc cu niște copii mici, când noi avem timp ne povestesc întâmplări hazlii. Profesoarele în vârstă reprezintă pentru mine a doua mamă, cele tinere sunt ca niște prietene pe care le respectăm. > Carmen, clasa a V-a A: Eu consider pe domnii profesori, indiferent care dintre ei, niște oameni care se zbat pentru ca noi să ajungem cineva în viață. Vor să învățăm pentru a ne crea un viitor mai bun. Un viitor pe care ei nu l-au avut. Chiar dacă ne mai pun note mai rele, o fac pentru a ne împinge ca data viitoare să nu se mai repete. Uneori ne pun și note mai bune pentru a ne încuraja. > Pahomi Maria, clasa a VIII-a B: După părerea mea, profesorii ne fac oameni. Ei „ne poartă” prin cămările încuiate ale vieții. Fiecare profesor, bun, rău cum e, ne învață cel puțin un lucru bun. > Ancuța, clasa a VI-a A: Dascălii câteodată sunt răi, iar alteori buni. Unii sunt plictisitori, iar alții sunt hazlii. Nu îmi place când dau teme grele. Ei ne și ajută dar câteodată ne enervează. Ar fi frumos să fie un dascăl care să predea spaniola pentru că îmi place la nebunie. > Caragea Adrian-Ionuț, clasa a V-a A: Dascălii noștri sunt niște oameni care doresc să învățăm pentru a ajunge cineva în viață. Chiar dacă câteodată sunt severi, eu vin la școală cu drag. Unii dintre ei sunt buni, iar alții severi. Pentru mine sunt toți egali. > Andreea, clasa a V-a: Profesorii noștri sunt respectabili, buni. Eu consider orele ceva foarte important, un lucru de care avem mare nevoie în viitor. Poate câteodată sunt supărați sau cum se zice „nu sunt cu toate oile”, gânditori. Doamna Ruști Ana este o profesoară mereu calmă, liniștită și mereu fericită. Pentru mine profesorii reprezintă niște oameni obișnuiți. > Diana, clasa a V-a B: Profesorii îmi sunt ca niște părinți care ne vor doar binele și vin la școală să își facă datoria. > Mădălina, clasa a V-a B: Eu îmi consider profesorii ca niște părinți care ne doresc ca să învățăm lucruri bune și interesante. Ei sunt buni și înțelepți. > Irimescu Veronica, a V-a B: Eu îmi consider profesorii buni, iar uneori îi consider mai severi, dar nu tot timpul. Profesorii sunt ca niște părinți care ne ajută să învățăm lucruri noi despre diferite obiecte… Ăștia ne-au fost copiii… …cu ei defilăm. Tot ăștia ne sunt și dascălii, cu domniile lor… dăscălim. Răbduriu, griju-liu, bine au nașpa, responsabil au ba. Coa-bităm, unii cu alții, să facem lumea asta (cam silvatică) o părere-o idee mai… brează, mai domestică. Acătării. Că, la urma-urmei, lumea asta, bună-rea, frumoasă ori besmetică, e musai și rezultatul orelor din școală. Reușite sau ratate, bucuroase sau vai de poponeatza lor. Suntem, la urma-urmei, după chipul și ase-mănarea școlilor făcute. A oamenilor care, răbduriu și umil, le-au populat, însuflețit, învrednicit. Cu viața lor, cu pasiunea lor, cu nervii lor, nu în cele din urmă. Suntem ce să mai lungim vorba (și scrisul) ceea ce-am ingurgitat prin orele de școală. Care școală, cum se știe, formează și… deformează. Să ne fericim pentru asimilările esențiale petrecute pe această rută. Și din pricina unor oameni esențiali. Enigmatici, inspirați, cu-minți. La locul lor, în vremea lor. Gaudeamus! Că, apoi, dacă nici școală nu mai e… destinul însuși al planetei sub semn de uimire și interogație fi-va. Hăăt pentru amar de vreme…!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: