De-a pururi în Grădina Maicii Domnului

Un clopot de lumină a decupat duminică, 7 mai 2006, în aerul rece al amiezii, înfrigurat din când în când de cernerea unei ploi mărunte, în care respirația munților devenea un abur lăptos, biserica Mănăstirii Putna cu alaiul înalților clerici ai ortodoxiei românești, și cu Î.P.S. Pimen Suceveanul, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, P.S. Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, și arhim. Melchisedec Velnic, starețul sfântului locaș, oficiind slujba de înmormântare a celei care a fost acad. prof. univ. dr. Zoe Dumitrescu Bușulenga și a devenit în ultimii ani ai vieții maica Benedicta. Dincolo de acest clopot celest, pe scările și în pridvorul chiliilor, al turnului porții înnobilat de trecerea lui Eminescu, în fața lor și a Casei Domnești, călugări, călugărițe, frați, surori, putneni, turiști, intelectuali, oameni de cultură din zonă și de mai departe, veniți pentru un ultim omagiu.
 

Se aflau în mulțimea respectuoasă și tăcută dna prof. Margareta Labiș și dl prof. Florin Diac, de la București, cu amintirea prezenței copleșitoare a acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga evocându-l pe Eminescu la Liceul „Mihai Viteazul” din Capitală, condus atunci de prof. Margareta Labiș, în 1989, la un veac de la plecarea Poetului. I-au fost aproape și la înmormântarea profesorului Bușulenga, nu aveau cum să nu străbată sutele de kilometri care leagă Bucureștii de Bucovina pentru cel din urmă bun rămas. Nu puteau să lipsească scriitorul și realizatorul TV Grigore Ilisei și dna prof. Ilisei, purtând, dincolo de statornica lor prețuire și admirație pentru cărturar, și melancolia – ca o floare de sânge în suflet – a interviului pe care maica Benedicta i l-a acordat lui Grigore Ili-sei în solitudinea sa de la Văratec, la a 85-a aniversare. Și cum se întâmplă în asemenea împrejurări, memoria a început să lege poveștile de povești ca un halo murmurător cortegiului funerar care înconjura biserica „A-dormirea Maicii Domnului”, pentru a urca apoi în cimitirul mănăstirii. Dna educatoare Florica Antoneac, lăudând nu numai cultura, ci și vorba de spirit, ca vinul ales, a reputatului enolog acad. Valeriu Cotea, ne-a dat sentimentul că vizita pe care domnul academician i-o făcuse cu o săptă-mână înainte la spitalul ieșean în-dreptase încă o dată spre lume și viață ochii atât de vioi ai Doamnei Zoe, dna Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu” Suceava, rememorând însemnări din jurnalul cărturarului, ne-a întărit simțămân-tul că sita timpului alege înțelept și că va fi dreaptă și cu Doamna Zoe, iar dna Rozalia Motrici, copreședintă a Asociației Culturale „Arhimandrit Dionisie Udișteanu” Suceava, arătân-du-ni-l pe părintele Teofil și povestin-du-ne de recunoștința sa față de pro-fesorul Bușulenga și de neoboseala cu care s-a implicat în respectarea dorinței testamentare a Doamnei Zoe, ne-a spus ceva bun și frumos despre devotamentul statornic și de-spre admirația adevărată căreia tim-pul îi sporește strălucirea. Această admirație, de drum lung cât pro-pria-ne viață, și nu de circumstanță, a vibrat curat și în cuvântul acad. Dan Hăulică, evocându-i vitejia în apărarea „Secolului XX” și în general a cauzelor majore ale culturii româ-ne – „Marea Doamnă a spiritului ira-dia lumină!” –, și în cuvântul de mângâiere din partea bucovinenilor al lui Î.P.S.Pimen pentru Marea Doamnă a Bisericii strămoșești. Cititor de elită a lui Eminescu, I.P.S. Pimen a avut și a transmis bucuria de a cita bogat din studiul lui Zoe Dumitrescu Bușulenga „Eminescu, între credință și cunoaștere”, dar și din cel intitulat „Intelectualul și cultura secularizată”, amândouă reunite și tipărite cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților într-o plachetă dăruită tuturor participanților la înmormântare. Protocol militar, trei salve de puș-că și Imnul Național au acompaniat fluturarea tricolorului la despărțirea de un cărturar patriot de prim rang pe firmamentul spiritualității româ-nești. Bucovina, la rându-i, a onorat cum se cuvine alegerea somnului său de veci în Grădina Maicii Domnului, la Mănăstirea Putna, dar, fără îndo-ială, la plecarea în călătoria-i fără întoarcere, cea mai mare cinstire i-a adus-o celei ce a fost înhumate nu în mantie de academician, ci în veșmântul cernit al monahismului Biserica. Închei aceste rânduri cu amintirea, renăscută ca un curcubeu în amestecul de ploaie și soare de la Putna, a anului I de studenție la Universitatea București, 1967-1968, cu Doamna Profesoară Zoe Dumitrescu Bușulenga umplând amfiteatrul până la refuz pentru cursul ei de literatură univer-sală veche. Nici unul dintre marii profesori pe care i-am avut nu au fost dăruiți de Dumnezeu cu un asemenea har al rostirii trăite. Poate doar cel care avea să-i devină asistent, poetul Ioan Alexandru. Fascinați o însoțeam spre zorile lumii, învățând că la început a fost cuvântul. Atunci, pentru cei mai mulți dintre noi, grație Doam-nei Zoe Dumitrescu Bușulenga, cea dintâi carte cerută la sala de lectură a fost Biblia.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI