Citirea psalmilor, îndeletnicire duhovnicească (I)

Rugăciunea este un mijloc prin care creștinul caută și-L găsește pe Dumnezeu, Creatorul său. Această deprindere a însoțit pe om, odată cu ieșirea sa din raiul desfătării. De atunci, el s-a rugat cu fața spre ușile închise ale raiului pierdut, prin peș-teri, prin păduri, în case, în temple, pe văile apelor, iar după Legea Ha-rului și oficializarea creștinismului (313), în biserici de toată frumuse-țea; cu alte cuvinte, pe toată suprafața pământului. Din cele mai vechi tim-puri, omul în nimicnicia lui, a simțit nevoia de a se ruga, de a se apropia de Dumnezeu, de a vorbi cu El, de a primi puteri noi, sufletești și tru-pești. Astfel, rugăciunea a devenit o necesitate pentru suflet, un înalt privilegiu de a întreține legătura cu Dumnezeu. După cum sunt necesare aripile pentru pasăre, după cum hrana este necesară pentru trup, așa este rugăciunea pentru suflet. Nici un suflet nu se poate ridica la Dum-nezeu fără rugăciune. Cel ce nu iu-bește rugăciunea, acel suflet se ofi-lește și tânjește de moarte, potrivit Sfintei Scripturi, care zice: „…Ai nume, că trăiești, dar – de fapt – ești mort” (Apoc. III, 1).
 

Prin rugăciune, sufletul se înalță la Dumnezeu, intră în legătură cu El și își exprimă sentimentele sale de iubire și recunoștință sau îi dezvă-luie lipsurile, nevoile și stările proprii (Matei VI, 33), recunos-cându-L ca pe Ocrotitorul Suprem și Dătătorul a „Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit” (Iacov I, 17). Rugăciunea făcută în duh și adevăr (Ioan IV, 24) îl înalță pe creștin de la cele pământești la cele cerești, din frământările vieții pe culmile cele mai mărețe, redându-i liniștea su-fletească, după care însetează ca cerbul de „izvoarele apelor limpezi” (Ps. 41, 1). Cel mai desăvârșit model de rugă-ciune, cel mai viu exemplu de urmat de către noi, creștinii, este Iisus Hristos Mântuitorul nostru (Ioan XVII, 1-26), care s-a rugat, … vrând ca „toți să se mântuiască și să vină la cunoașterea adevărului” (I Timotei II, 4). După Iisus Hristos, nenumărați creștini s-au ostenit în toate timpurile și zonele geografice să-L imite, ca rugăciunea să fie cât mai curată, cât mai aproape de adevăr; săvârșită cu toată dăruirea, din toată ființa noastră, trup și suflet. Nu voi încerca să înșir acum pe martirii creștini, pe marii pustnici, nici pe vrednicii ierarhi sau pe distin-șii teologi, nu voi îndrăzni să înșir pe nenumărații credincioși care au trecut de mult în negura uitării, dar ale căror nume sunt scrise în „Cartea Vieții” (Apoc. XX, 15), căci îmi este cu neputință (Matei XIX, 26) să mă măsor cu infinitul nor de mărturii al celor care au experimentat rugăciu-nea ca pe unul din cele mai bune mij-loace pentru mântuirea sufletului. „Privegheați și vă rugați” (Marcu XIII, 33), ne îndeamnă Iisus Hrsitos, și mai ales „să ne rugăm totdeauna și să nu lenevim” (Luca XVIII, 1), iar Biserica cere ajutor și sprijin permanent de la Dumnezeu rugându-se: „Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mij-locul multor curse. Izbăvește-mă de ele și mă mântuiește, Bunule, ca un iubitor de oameni” /1. Dumnezeu a fost și este neîncetat lăudat și prea-slăvit de oștile cerești (Iov XXXVII, 7) și de oameni, pe pământ, prin rugăciune și fapte bune. Prin rugăciune facem un lucru în-treit: îl slăvim pe Dumnezeu, îi ad-mirăm slava dumnezeiască, facem un lucru bun și plăcut lui Dumnezeu și, în sfârșit, ne ridicăm sufletul la starea cea dintâi, vorbind cu Dumne-zeu (Fac. II, 9). Precum îngerii în ceruri laudă pururea pe Dumnezeu și-L slăvesc în toată vremea, așa se cuvine și noi, neamul creștinesc, du-pă putere să le urmăm lor. „În tot locul… binecuvântează suflete al meu pe Domnul”, zice psalmistul (Ps. 102, 22). Or, unde ne putem ruga lui Dumnezeu și cinsti după cuviință, prin fapte bune și în orice timp, căci David adaugă: „La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine” (Ps. 118, 62). Dumnezeu este veșnic, nu este supus timpului, ci este supra-temporal. După cum nu este supus spațiului, căci atât timpul, cât și spațiul sunt în dependență de El. Dumnezeu creează timpul și-l umple, fiind veșnic prezent în el și deasupra lui (Apoc. I, 4). „Toată suflarea să laude pe Domnul” (Ps. 150, 6), nu la anumite răstimpuri, soroace, vârste, condiții, ci fără înce-tare, imitând pe îngerii din ceruri, cum și psalmistul ne-o cere: „Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cân-ta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps. 145, 2). Una din formele de rugăciune, de cinstire și de laudă a lui Dumnezeu folosite de credincioși în mod deo-sebit este Psaltirea. De fapt este cea mai populară carte din Sfânta Scrip-tură a Vechiului Testament, folosită pe scară largă în cultul Bisericii noastre, și de către credincioși, la casele lor, căci are infinite posibi-lități de aplicare pentru toate împre-jurările din viața creștină din toate timpurile. Nu există serviciu reli-gios – taine, ierurgii, acatiste, para-clise – din care să lipsească psalmii potriviți împrejurărilor în care se desfășoară slujba. Această folosi-toare îndeletnicire a citirii psalmilor datează din cele mai vechi timpuri și nu trebuie să ne mire faptul că, atât la noi, la români, cât și la alte popoa-re încreștinate, cea dintâi traducere a unor părți din Biblie au fost Psalmii lui David/ 2. Psaltirea face parte din cărțile poetico-didactice ale Vechiului Testament și conține un număr de 150 de psalmi canonici și unul necano-nic. Autorul este David, regele iude-ilor (1013-973 î.e.n.), precum ne dezvăluie titlul psalmilor (Ps. 151, 2). Din cărțile I, II, III și IV Regi re-zultă că David a fost un suveran deo-sebit de evlavios, care a întreprins o vastă reorganizare a cultului religios la Cortul Sfânt. Fiind un bun cunos-cător al legii mozaice și al literatuii vechi ebraice, a creat un gen de poezie religioasă – psalmul. Auto-rul, înzestrat cu multă râvnă de Dum-nezeu, caută să-și exprime dragostea și recunoștința față de El, pentru bunătatea și binefacerile nenumă-rate, revărsate din belșug asupra sa și a poporului ales. „Faima scriito-rului să nu te tulbure, nici nu te în-griji dacă el este sau nu dintre cărturarii vestiți. Nu cerceta Cine a zis, ci caută ce a zis: «Singură dra-gostea să-ți fie imbold îndemnător la citire. Umilința sufletului este cea mai potrivită însușire spre a citi cu folos cărțile sfinte, cu cât vei fi mai smerit și mai plecat lui Dumnezeu, cu atât vei avea înțelepciune și pace mai multă, precum și mult spor duhovnicesc. Căci de multă stră-danie are trebuință cel ce voiește a spori în viață bună»”/3. „Fericit este cel ce citește” (Apoc. I, 3) psalmii, „în acel duh în care s-au scris” de autor (…) și cercetează și, pe cât este cu putință, „a face cele ce se citesc” (Iacob I, 22), pentru a culege roadele duhovnicești: dobândirea virtuților și îndepărtarea de rele, deprinderi care aduc mântuirea mult dorită de creștin. Să ne umplem vremea cu îndeletniciri bune și duhovnicești, ca să nu pierdem zilele fără rost. Harul vine de la Dumnezeu, Care îl dă în măsura în care și noi suntem pregătiți să-l primim: „Întoarceți-vă spre Mine și atunci Mă voi întoarce și Eu spre voi” (Zaharia I, 3). Psaltirea a fost numită de unii „Biblia mică”, de-oarece toate câte sunt pe larg în Sfânta Scriptură le găsim tâlcuite pe scurt de Duhul Sfânt în conținutul psal-milor/4. (Va urma) 1. Tropar la Pavecernița Mare, în Ceaslov, București, 1990, pag. 164 2. Magistrand Mihai Georgescu, „Idei morale și sociale în comen-tariul la psalmi al Sfântului Vasile cel Mare”, în revista Studii Teologice nr. 7-8, anul X (1958), pag. 463. Cf. Magistrand Gabriel Popescu, „Psal-mii în predica Fericitului Augustin”, în revista Studii Teologice nr. 3-4, anul XV (1963), pag. 155 și 172; Cf. Al. Piru, “Literatura veche româ-nească”, București, 1962, pag. 152 3. Urmarea lui Hristos, București, 1990, pag. 14, 16-17 și 56 4. Prefața Psaltirii, tipărită la Mănăstirea Neamț, 1859 Ierodiacon TEOFILACT CIOBÂCĂ Mănăstirea Putna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: