Mărturii netrecătoare ale puterii credinței în Hristos

Perioada domniei păgânului împărat Liciniu (308-324), cumnatul și învinsul de mai târziu al Sfântului Împărat Con-stantin cel Mare, a constituit pentru creștini o ultimă și foarte grea încercare în a-și arăta mărturisitor crezul nezdruncinat în Mân-tuitorul Hristos. După obiceiul vremii, toate oștirile trebuiau să aducă jertfe, cinstire a idolilor și nimeni nu era scutit de la aceste ritualuri. În cetatea Sevastiei însă, trei dintre ostașii unei cete – Chirion, Candid și Domnos -, la care s-au adăugat încă treizeci și șapte de bărbați de neclintit în credința lor, s-au arătat mărturisitori neascunși ai nădejdii depline în Hristos.

 

Numele acestor bravi ostași erau: Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie. Stăpânul acestei cete de ostași, Agricola, înfuriat peste măsură de refuzul lor categoric de a se închina la idoli, a dat ordin să fie supuși la groaznice chinuri: au fost loviți cu pietre peste față și peste gură, dar pietrele, în loc să-i atingă pe ei, se întorceau și loveau pe cei ce le aruncau; au fost osândiți, apoi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac, care se găsea în apropierea Sevastiei. În mijlocul iezerului înghețat, unul dintre ei s-a lăsat copleșit de atașamentul față de viața pământească și – ieșind din lac – a alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a topit cu totul. Atunci, unul dintre ostașii care erau de pază acolo a intrat laolaltă cu sfinții în lac și l-a înlocuit pe cel plecat, văzând în noapte pe sfinți înconjurați de lumină și cununi – pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei și înconjurându-i de neasemuită strălucire. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, moaștele sfinte s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde, fiind scoase de mâinile creștinilor, ne-au fost dăruite ca o bogăție de neînstrăinat. Sfintele lor moaște rămân mărturie continuă a dragostei nesfârșite a lui Dumnezeu, Care-i proslăvește pe cei bineplăcuți Lui. Trebuie cunoscut că, potrivit rânduielilor de slujbă ale Bisericii Ortodoxe, dacă sărbătoarea Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia Armeniei cade în prima săptămână a Postului Mare – cum se întâmplă anul acesta -, prăznuirea lor se face ori în Duminica lăsatului sec de brânză ori în Sâmbăta lui Toader. Preot FLORIN GRIGORESCU, Parohia Bunești