Jumătate de veac…

> Ar fi împlinit vreo 50 de ani! N-a fost să fie, vai! Dumnezeu – se spune – îi strânge prin Împărăția cerurilor pe ăi mai buni și mai iubiți dintre noi. Mai repede, vaai!, mult prea repede. Asta este. Legile de deasupra noastră nu le facem noi. Și nici vorbă (ori faptă) să fim și consultați. O-mul sub vremi, vorba iubitu-lui cronicar. Ar fi împlinit cincizeci de ani, da’ n-a fost să fie. Ș-apoi – ce ciudățenie! – 29 Făurar e pus și prins cam capricios prin calendare: o dată la patru ani. Sunt doi ani de când f. iubita și mult re-gretată noastră colegă a plecat într-o călătorie unde, vorba Scripturilor, nu-i nici suspin, nici durere, nici întristare. O moarte fulgerătoare (năucitoa-re pentru toți cei care au cu-noscut-o) a strâns-o parcă prea grăbit dintre noi. Dar a lăsat în urma-i icoana sufle-tului ei învrednicit purtător de bunătate. Dana Dominciuc, cu obârșii la Baia, asta a și fost: un zelos purtător de negrăită, neasemuită bunătate. Ca să-ți salvezi viața dată pe pământ nici că ar trebui mai mult.
 

Nu, nu trebuie să răsturnăm prea mulți – prea munți călimani, nu. E de-ajuns să fi lăsat în urma ta un mesaj divin și nis-cai fapte de care să nu roșești, la o adică. Ne-am născut, ne-am luat și obligația de a muri. Iar pentru ca să se mântuiască, sufletul are nevoie de sacrifi-ciul trupului. Și ca să mori, din viața asta subțire ca ața, e de-ajuns să fii viu . Primeș-te-ne și învrednicește-ne, Da-na, să-ți prindem, în preajma inimii ființei tale bune, măr-țișorul nostru de iubire și res-pect. Părintele din ceruri să-ți ocrotească firea-ți atât de bună și sufletul neasemuit. La… revedere! > Te mai vestesc o dată că – astăzi, prin dricul amiezii, în aula faimosului Liceu „Ștefan cel Mare” Su-ceava – se va produce, în nota simțului bun și decentei sim-plități, omagierea celui mai ilustru magistru de lătinie pe care l-a avut vreodată urbea Sucevei : Emil Ursu (3 martie 1943 – 11 octombrie 1996). Dacă l-ai cunoscut (au ba), dacă i-ai fost, acolo, elev (și, Doamne, câte pughibale nu i-am fost… astfel îmbelșugați!), coleg, apropiat firii sale dăru-ite și prietenoase (în chipul său atât de original) – te rog să poftești, fără niciun fel de reți-nere, la strânsura (academică) cu pricina. Se va urmări și-un filmuleț (vai ce bine mai prin-dee post-mortem, iată!), co-mis de-un fost studios, plecat de ceva vreme prin Israel. Ne vom da cu… părerea și cu a-mintirea reverențioasă despre cel mai iubit dintre dascălii de la „Ștefan”. VIVAT ACADE-MIA – VIVANT PROFESSO-RES! Astăzi, ora 12, în aula faimosului colegiu sucevean… > Și, bomboană pe colivă (că tot vine mintenaș el postul cel maaare (cât… vreo 40 zile bune de post!), hai atunci să-ți propun nițică… gimnastică de gen, în… preludiu. Și-ți voi invoca din învățăturile avvei Isidor preotul (care „nu s-a îmbăiat niciodată și n-a pus gura pe carne…; era un model de bunătate și blândețe…”, zice la Pateric, cartea cea mai valoroasă, după Biblie): dacă iubești Împărăția cerurilor, disprețuiește bogăția și tânjește după răsplata divină (aci, hai un pic de parantesă: ooo, ce n-ar mai da un Dinu Păturiciu ori Năstase Adi să scape, să se… scape, de toaaate avuțiile ’mnealor, da’, numai să-și regăsească… pa-cea omenească d’anțărț, ăăă!); dacă iubești plăcerile și banii – spune mai departe avva Isidor preotul – este imposibil să tră-iești după Dumnezeu. Și tot Isidor: Dacă vă osteniți pos-tind după lege, nu vă mândriți. Decât să vă trufiți din cauza aceasta, mai bine mâncați carne. E mai folositor pentru om să mănânce carne decât să se mândrească și să se laude… (D.B., un auster… jovial)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: