„La Operă, la Operă…“

Opera… ”Omnia”. În amoru-i nețărmurit pentru cultură, Executivul vra (și dacă vra, înseamnă că și poa’, asta-i bistos și numaidecât!) să cadorisească Opera Națională cu un nou lăcaș, și mai central – în ombilicul târgului, cum ar veni – decât cel aflător la început de Splai (al Endependenți) și la poale de Cotroceni. Nou e un fel de a zice: e vorba de sala “Omnia”, fostă până nu demult sediul Camerei Superioare a Parlamentului Româ-niei. Care-s rațiunile acestei translocări nu știm și nici prea curioși nu suntem; opriți însă iarăși nu suntem a ne întreba în ce chip se vor acomoda și răsuna-vor vocile diamantine ale bel canto-ului autohton într-un spațiu sonor în care de ani și stagiune de stagiune au vocalizat în falset, și-au dat penibile, jalnice recitative sumedenie de rigoleți, falstaffi, tartuffi, figaro pe invers (adică punători și nu înlăturători de bărbi!), cherubini într-ale politicii și iago într-ale moralei și, nu în ultimul rând, fauști căutându-și Mefistofeles-ul întru eternă ședere pe jeț senatorial (parcă “scaun curúl” îi spuneau cei de la Râm!).
 

Așadar și prin urmare, prin înalt ucaz – sorry, ordonan-ță de urgență! – Radames și/sau Figaro împle-vor grabnic și în chip artistic golul lăsat de Tribun, în vreme ce divina Aida și pasio-nala Tosca vor suplini cu mult mai mare impact emoțional tremolo-urile pe diverse par-tituri ale divelor senatoriale, cu sopranele de coloratură Irina Loghin și Verginia Vedinaș în frunte. Așijderea: somnolenții și abulicii părinți ai patriei (căci despre absenți nu se face vorbire!) pe post de figuranți bine plătiți vor fi suplantați de un corp-ansamblu profe-sionist, activ și de-aceea “renumerat” după cum dă (puțin!) Dumnezeul finanțelor și bu-getul onor Ministeriu. Partea mai gri a acestui tableau vivant apare atunci când ne gândim că-n loc de fâșnețe și pimpante secretare și purtătoare de vorbe avea-vom parte, în debut, final și mai ales în antracte, de gardero-biere, plasatoare și bufetiere ce bat binișor spre vârsta a treia. E doar o supoziție și, la urma urmei, nu le poți avea chiar pe toate… Sperăm și tragem nădejdea (ca să fim în ton cu o anumită esprimare senatorială) că dl ministru și componist Adrian Iorgulescu, dimpreună cu-al său staff contabilicesc, chibzuit-a până la ultimul firfiric cheltuielile legate de astă strămutare și va fi prins în deviz și oarece RON pentru dezinfecție, dezinsecție și de(pa)razitare. Altfel spus: slujbe de afurisenie și exorcizare. Nu de alta, dar în clădirea învecinată Ateneului Român, dar și ex-CC-ului, s-ar putea să mai bântuie duhuri malefice din trecute vremi de tovarăși, tova-rășe, aplaudaci, yesmeni și sicofanți. Altmin-teri, printr-o conjugare de forțe paranormale și suprarealiste, “Ritorna vincitor” din “Aida”, cor cunoscut chiar și de părinții sena-tori, s-ar putea să fie bruiat de la fel de cunos-cuta cantată opus(ă) nouă “Partidul, Ceau-șescu, România” (ptiu, drace!). Acuma, dacă “Partidul mare muncitor” s-a fragmentat, pe ici-pe colea, în partide mai micuțe, mai dră-guțe și mai mâncătoare, iar România simultan multilateral dezvoltată și în curs de dezvoltare (parol, monșer, dac-am înțăles vreodată ăst paradox!) a devenit eternă și fascinantă, apoi de lideri în – escu chiar că nu ducem lipsă. Sau în –(e) an(u), cum vi-i voia! (“Cântați gloria țării…”, param-pam-pam și bla-bla-bla!) Un fan al operei “Coțofana hoață”, adică al Dv. VIOREL DÂRJA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: