Iubiți-i și pe bieții vagabonzi !

Sunt și ei oameni ca toți ceilalți sau, mai bine-zis, au fost. Că doar nu dintotdeauna și-au legat cu toții existența de boscheți în timpul verii și de gurile de canal pe timp de iarnă. Au avut și ei în copilărie, în adolescență-tinerețe ori la maturitate un căpătâi și numai anumite vitregii i-au aruncat în stradă, cu complicitatea unor semeni nepăsători. De cele mai multe ori alcoolul, bată-l vina, a fost pricina eșuării lor către periferia societății. În alte cazuri, interesul unor venali străini sau chiar din rândul celor apropiați i-a îndepărtat cu brutalitate de bunurile agonisite cu trudă și sudoare. Există însă și boschetari get-beget care, din copilărie, își petrec leatul în stradă fără să fi auzit vreodată de grădiniță sau de școală, cu toată forța de atracție a acestora de când cu programul „Laptele și cornu’”, cu adevărat tentant pentru cei mici și săraci.
 

Societatea mai acordă periodic și alte ajutoare pentru această categorie de oameni, bătuți de soartă și uitați de Dumnezeu, prin „cantina săracilor” și „adăpostul săracilor”. Dar aceste programe nu contribuie la integrarea în comunitate a oamenilor străzii sau la eradicarea fenomenului ca atare. Cu tot sprijinul primit, ei rămân și în continuare fără căpătâi, ce e drept, ceva mai sătui, și își vor continua existența ca prezențe nedorite în peisajul citadin, asemenea câinilor vagabonzi, până la atribuirea unor locuri de muncă și de adăposturi permanente, însoțite de terapii psihologice intensive și de asistență medicală corespunzătoare. Organizarea lor într-o societate de colectare a deșeurilor, de întreținere a curățeniei prin curțile interioare, prin parcuri și spațiile verzi ar fi de două ori benefică și ar avea de câștigat toa-te părțile implicate. Cineva ar trebui numai să afle posibilitatea unei brume de salariu și niscai echipamente pentru ca mulți dintre ei să adere la o astfel de inițiativă. Deși numele le-a fost atribuit după locul în care se aciuează, boschetarii, totuși, mun-cesc. Cât e ziulica de mare îi vezi cotrobăind prin buncăre și tomberoane în speranța aflării unor resturi de mâncare, hârtii-cartoane, metale, textile, încălțăminte sau te miri ce altceva. Că doar îi interesează absolut totul, în scop particular sau pentru „daruri”, după cum afirmă ei. Seara îi vezi retrăgându-se către nicăieri, în grupuri de câte doi-trei, cu rezultatele muncii în spinare și cu gândul la culcușurile din boscheți în sezonul estival sau la casele părăsite în perioada hibernală. Ei nu cerșesc, nu fură, nu deranjează pe nimeni decât cu pre-zența, nu au un scop în viață și nici grija zilei de mâine. Totul rămâne la voia hazardului. De aceea unele întâmplări mai noro-coase le înlesnesc momente de mari satisfacții. Un loc mai aerisit în canal, un ungher fără igrasie și curent în casa pustie, o scursură mai consistentă de alcool din sticlele aruncate de la restaurante, ceva resturi alimentare de pe la agape, o masă caldă la un praznic, un obiect vestimentar mai călduros ori câteva mucuri de țigară încă utilizabile sunt apreciate și mult râvnite în această comunitate pestriță, subterană. Nu mică mi-a fost surprinderea când, într-una din zile, l-am zărit pe… Bidon, un fost lucrător la întreținere, acum beneficiar al unui ajutor social, așezat pe-o gură de canal aburindă, alături de cunoscuta Iuliana-cotoarba, cea care provoca, până acum câțiva ani, scandaluri și încăierări prin cartierele urbei și îm-părțea cadouri de sifilis celor interesați de plăceri ocazionale ieftine. În preajmă totul părea albastru-argintiu și încremenit parcă pentru totdeauna. Numai pavelele se auzeau crăpând în caldarâmul aleii învecinate, în timp ce zăpada bătătorită scârțâia sub pașii trecătorilor. – Măi oameni, ce se va întâmpla cu voi când veți pleca din aburul ista? – Da tu ce treabă ai?, m-a întrebat femeia, în timp ce fostul angajat al statului, jenat, a întors capul cu un gest-reflex al cul-pabilității. Nu vezi că ducem un trai decent? Hai, plimbă-ți fesele, barosane! Și lasă fundurile altora în bună pace! Vezi-ți de fericirea ta… că noi o avem pe-a noastră! Apostrofările energice ale acestei femei buhăite, îmbătrânite înainte de vreme și sâsâite din cauza lipsei tuturor incisivilor, m-au determinat să mă conformez imperativelor ei. Că doar, în definitiv, chiar că nu aveam nicio treabă, în afară de un sentiment al solidarității umane față de o cunoștință transferată, parcă, în altă lume, mai tihnită pentru el, fără rivalități, ran-chiună și ambiții și, prin aceasta, mai plină de oameni și farmec . „Lumea libertății depline sau lumea liberă, cu condiția să nu tulburi liniștea oamenilor”, spunea el când cineva cunoscut era dispus să-și sacrifice două minute și zece mii la o eventuală întâlnire întâmplătoare. Se considera mult superior tagmei din care a ajuns să facă parte acum. În scurtele perioade de luciditate colabora cu directorii de școli, scoțându-i pe copiii vagabonzi-cerșetori de prin toate cotloanele subsolurilor pentru a-i trimite la școală sau la unitățile lor tutelare, iar el rămânea statornic credincios hrubelor sale, bucuros că a mai scăpat de câteva guri concurente. De altfel, nici nu mai avea pe unde să se oploșească. A avut nevastă – n-o mai are, a avut copii – nu-i mai are, a avut casă – i-au luat-o nevasta și copiii, a avut loc de muncă – l-au dat afară, iar el tot cu afurisitul de pahar s-a întreținut până ce-a rămas să-și încălzească dosul la aburul izvorând dintr-o conductă fisurată. A avut multe de lucru și cu oamenii legii. Înainte‚ în celelalte vremuri l-au tot întrebat, la anumite soroace, ce înțelege el prin „lume liberă” pe care o invoca obstinant; și nu mult a lipsit să se pricopsească și cu niscai pârnaie politică, dar a fost scos din evidențe ca nefiind periculos, pentru că nu avea aparat de radio. Apoi a fost implicat într-o daraveră de natură financiară, când niște oameni ai tufișurilor, pe care-i tutela, au găsit în gunoaiele răsturnate la rampă o mare sumă de bani în valută. Fi-ind bancno-tele afectate de resturi urât mirositoare, i-au spus că se duc să le spele și să le usuce la apa Sucevei. – Măi fraților, dar spălarea banilor se pedepsește prin lege cu ani grei de pușcărie. Dați-mi-i mie, că numai eu știu unde să vi-i schimb pe bani valabili. Așa cunoștința noastră s-a căpătuit cu destui dolari care au atras-o până și pe Iuliana-cotoarba care până atunci nici nu voia să audă de el. Contrar spuselor zicalei, prin intermediul păgubiților și trăgătorilor de limbă, mirosul verzișorilor a ajuns la nasul poliției și necinstitul beneficiar s-a pomenit în arest pentru însușirea unor bunuri necuvenite. După lungi anchete, garnisite și cu ceva bastoane de cauciuc, Bidon al nostru și-a schimbat domiciliul la mititica pentru o mai lungă perioadă de timp. Dar încarcerarea lui nu a fost chiar atât de aspră, deoarece lungi intervale din anii de condamnare le-a petrecut mai mult pe la clinicile de dezalcoolizare. Nici la zdup n-a dus-o chiar atât de rău. Avea mâncare și un pat curat, ce-i drept, lângă un perete cu mucegai; mai făcea rost și de băutură…cât despre chiștoace – apoi să tot bei la tiutiun de-a volna. Iar amatori de veselie și tovărășie – cu carul, nu alta: toată spuma găinarilor, hoțomanilor, barbugiilor, manglito-rilor, ciupitorilor, scandalagiilor, pușlamalelor și-a aflat acoperiș la gherlă, de nu mai încape lumea bună de ei. Dar priponu-i tot pripon și țarcu-i țarc și nu-i o fericire să stai priponit la țăruș și-nțărcuit în același timp. Și să-ți faci toate alea la comandă… și pe deasupra să te mai și speli. După revenirea „acasă” își povățuia fârtații potrivit indicațiilor primite la programul de integrare: – Măi fraților, feriți-vă de banii murdari! Aiștia n-aduc fericire! Așa-i… așa-i… vin vremuri grele pentru toți… amărâții și pârliții necinstiți! EMANOIL REI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: