Comuna Crucea

Cândva parcă ciumată, astăzi, sub o stea norocoasă

Cu câteva decenii în urmă, când la Crucea începea exploatarea zăcămintelor de uraniu, această așezare se afla sub protecție specială. Practic, nu aveai voie să scrii un cuvânt despre problemele cu care se confrunta localitatea. Mina trecuse, la un moment dat, în subordinea Ministerului de Interne, ceea ce făcea ca, de la portar până la director sau șofer, toată lumea să aibă… grade. „Dușmanul de clasă” nu trebuia să știe nimic din ceea ce se întâmpla aici. Nici măcar cum mureau, la început, oamenii de la vârste tinere. Zeci și zeci de vieți e-rau secerate, anual, cei mai mulți dintre ortacii care își găseau sfârșitul având puțin peste 30 de ani. Domnul Constantin Bîrgăoanu, primarul comunei Crucea, și doamna Maria Atănăsoaie, secretar, își amintesc cu strângere de inimă cum au murit mai mulți săteni, printre care și tații lor, răpuși de silicoză când abia trecuseră de 30 de ani. Se fora în rocă uscată, fără udare, ceea ce scotea un praf „gros” în galerii.
 

Acesta era inhalat de oameni, scurtându-le zilele. Minerii care lucrau în asemenea condiții, majoritatea tineri, nu rezistau decât doi trei-ani și erau duși la cimitir, fără ca cineva să pomenească oficial un cuvânt despre acest lucru. Nu aveai voie nici să crâcnești, iar Crucea parcă era ciumată. Acum, chiar dacă activitatea minieră de aici con-tinuă, iar zăcământul este același, lucrurile s-au schimbat total. Altă tehnologie, altă via-ță, incomparabilă cu cea din timpurile la care n-am referit mai sus. Și comuna, ca atare, par-că este alta, europenizată, „călcată” de elvețieni și belgieni, care au întins crucenilor o mână de ajutor. Diverse ziare din cele două țări a-mintite au consacrat spații largi, descriind, pe larg, rea-lități ale așezării, ca și neca-zurile care-i încearcă pe oamenii acestor locuri. O „povară” asumată cu plăcere Intrând, marți dimineață, pe raza comunei Crucea, dinspre Broșteni, ne-a întâm-pinat un indicator, pe care cele 25 de steluțe reprezentând Uniunea Europeană mi-au atras atenția. Pe panou este pomenită o localitate din Belgia, Zoersel, înfrățită cu Crucea. Înfrățiri între diverse așezări din țara noastră și altele din Occident s-au făcut multe după 1990, numai că, aveam să constat, cea la care ne referim aici este una aparte. Una înfăptuită „sub o stea norocoasă”, cum plastic s-a exprimat primarul comunei, domnul Bîrgăoanu. Tot dânsul a ținut să precizeze că „este meritul comunității din Zoer-sel că și-a asumat această «po-vară» în mod responsabil, dar și, treptat, al cetățenilor din Crucea, care și-au găsit loc în sufletele și gândurile bel-gienilor.” S-au cimentat, e drept că nu chiar ușor, prietenii, familii din Zoersel au venit ca musa-firi la Crucea, iar oamenii de aici le-au întors vizita. Bel-gienii nu au sosit niciodată cu mâinile goale. După ce s-au convins că românii au nevoie de ajutor în multe privințe, au trecut la materializarea unor planuri ce vizau principalele obiective social-culturale din localitate. Iată câteva dintre ajutoarele concrete ale co-munității din Zoersel: ali-mentarea cu apă potabilă a co-munei; refacerea instalației electrice de la școală și biseri-că; dotarea cu instrumentar sanitar a dispensarului uman și a cabinetului stomatologic; introducerea încălzirii centra-le în școală. Mai mult ca atât, belgienii au făcut și continuă să facă un gest nobil față de cei 45 de tineri studenți din comună, față de elevi, pensio-nari și persoanele cu handicap. Studenții, aflați la diverse facultăți din țară, primesc, de pildă, la început de an, câte 180 de euro fiecare, elevii – câte 50 de euro, iar pension-arii, câte 25 de euro. Persoane-lor care au depășit 60 de ani li se oferă vitamine gratuit, pre-țul acestora fiind suportat de belgieni. Înfrățirea dintre comuna Crucea și Zoersel a însemnat o mare și complexă realizare pentru așezarea de pe malul Bistriței. Ea a început să de-vină viabilă încă din 1993, iar primăriile din cele două loca-lități au conlucrat și s-au im-plicat în promovarea unor proiecte locale, care s-au de-rulat pe parcursul anilor în beneficiul comunei Crucea. Dacă belgienii s-au dovedit, așa cum s-a văzut din cele relatate mai sus, săritori și gata să pună (material) umărul pentru schimbarea cât de cât a vieții celor cu care s-au în-frățit, remarcabil este că, în cazul Crucea, nici elvețienii din Moutier nu s-au lăsat mai prejos. Să vedem despre ce este vorba… Satul european Cojoci Dintre cele 228 de localități rurale din 39 de județe ale țării care s-au înscris în concursul de acțiuni comunitare intitulat „Satul românesc, sat european”, Delegația Comisiei Europene în România a ales 20 de sate, printre care și Cojoci, comuna Crucea. După cum confirmă și un document pe care l-am văzut la primărie, ce poartă semnătura domnului Jonathan Scheele, satul Cojoci este declarat „sat european”. Cum s-a ajuns aici? Din Țara Cantoanelor, pe malul Bistriței După Decembrie 1989, un grup de elvețieni, parcă aduși de Dumnezeu, cum zicea cineva, a venit în câteva sate ale comunei Crucea cu ajutoare. Deși intențiile lor erau mari, ceva nu le-a convenit și n-au mai dat, un timp, pe aici. Doamna Cornelia Crăciun era, pe atunci, educatoare în satul Cojoci și, în ciuda răcelii intervenite, a continuat să co-respondeze cu unul dintre el-vețieni, pe nume Jean Fran-cois. Pentru ca lucrurile să evolueze în sens pozitiv, a intervenit, în mod oficial, și Primăria, trimițând comuni-tății din Moutier o scrisoare de intenție. Astfel, lucrurile au început să se schimbe, iar oamenii din Țara Cantoanelor au înțeles că este nevoie de ajutorul lor. Numai că ei voiau ca cetățenii de la Crucea, a-dică societatea civilă, să se implice mai mult pentru ca modul lor de viață să fie schimbat. Așa a luat ființă un „grup de lucru”, sau, altfel spus, un comitet, format din Cornelia Crăciun, Măriuța Ho-lobîcă, Mircea Rusu, Mihaela Panait, Pintilie Cojoc și Con-stantin Fisuș. Aleși în mod democratic, cu a-jutorul autorită-ților locale, aceș-tia se ocupau de relațiile de înfră-țire dintre Crucea și comuna Mou-tier din Elveția. Greu a fost până când elvețienii s-au convins că locuitorii satelor Cojoci, Chiril și Lunca, cu care ți-neau legătura, erau bine inten-ționați, iar ajutoarele lor se fo-loseau, în totalitate, în spriji-nul comunității. Ce-au făcut, practic, occidentalii? Mai în-tâi, au trimis diverse ajutoare, apoi au finanțat cu bani o serie de lucrări. Astfel, au fost pro-curate materiale în valoare de peste 16.000 de franci elve-țieni, cu care s-au demarat in-vestiții. S-a introdus apă cu-rentă în satul Cojoci, apoi, s-a modernizat punctul sanitar din Chiril, a fost introdusă în-călzirea centrală în unele școli, s-a reparat Căminul Cultural din Chiril, s-a mai adus o centrală termică la o școală etc. După cum ne-a spus doamna Cornelia Crăciun, ceea ce le-a plăcut și i-a atras pe elvețieni a fost faptul că, în acțiunile lor, s-a implicat și Primăria. Atunci când o in-vestiție se oprea din cauza lipsei de fonduri, intervenea Consiliul Local și lucrurile mergeau înainte. Astfel, satul Cojoci a ieșit din anonimat, iar doamna Crăciun a prezentat Comisiei Europene un material prin care scotea în evi-dență implicarea acelui co-mitet de care vorbeam mai sus în dezvoltarea satului și im-plicarea comunității în îm-plinirea unor deziderate. De altfel, doamna învățătoare a fost invitată la Uniunea Euro-peană, ca reprezentantă a celor 20 de sate românești devenite „sate europene”, aici având prilejul să participe la o „lecție pe viu” despre ceea ce înseamnă democrație au-tentică, deschidere totală față de societate. Aleasă vice-președinte al Asociației Sa-telor Europene din România, dânsa vizează, mai ales după ce a vizitat Elveția, o serie de proiecte, toate având un scop comun: racordarea satelor comunei Crucea la modern, frumos, util, adică la stan-darde care se practică în Occident. Despre comuna Crucea, așa cum am menționat la început, se știau puține lucruri chiar în județul nostru. Acum, despre această așezare a început să se vorbească până și în țări dez-voltate din Europa occiden-tală. Steaua norocoasă a așe-zării a început… să strălu-cească. E un câștig mare, rea-lizat de niște oameni inimoși care visează, dar și acționează frumos spre prosperitatea satului românesc.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: