Comori morale și spirituale

Consecvent planului stabilit, Mircea Motrici trudește meticulos la Colecția „Restituiri-Arhimandrit Dionisie Udișteanu”, de a cărei recuperare, îngrijire și editare se ocupă de la mijlocul anului 2004. Cea de a cincea carte, „Udeștii de pe Suceavă”, ivită, ca ales dar în preajma sărbătorilor de iarnă, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se deschide cu „Lumină din lumină” sub semnătura Prea Înaltului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, subliniind că „Părintele Arhimandrit și profesor Dionisie Udișteanu, cărturar în epocă, rămâne un model de monah-călugar și bun român, care ne-a lăsat prețioasă moștenire zestrea gândurilor, simțămintelor și vrerilor sale pentru mai binele neamului nostru creștinesc și românesc Bisericii dreptmăritoare…”
 

Privită în ansamblu, lucrarea de față se constituie într-o monografie a satului Udești, în care precumpănesc cunoștințele de teologie și de istorie bisericească, argumentul adus de însuși Arhimandritul Dionisie Udișteanu sintetizând într-o singură frază bucuria scrierii acesteia: „Udeștii de pe Suceavă este satul mai mult decât frumos, din ținutul Suceava, Moldova de Nord, din mândra Bucovină. Așezat pe fermecătoarele plaiuri de sub Piscul Oadeci, aproape de râul Suceava, din vremuri uitate de istorie, el este un sat românesc de reală importanță istorică, culturală și socială, cum nu sunt multe în țara părinților noștri!”. Cele 247 de pagini sunt structurate în patru capitole, inegale ca întindere, dar consistente sub raportul informațiilor, al datelor ce ilustrează un proces istoric neîntrerupt în acest spațiu de legendă, „compus din mai multe crânguri și cotune”, care poartă nume deosebite: Poiana Silionului, Poiana dintre Ruși, După grădini, La vie ș.a. În Capitolul I, alături de poziția și așezarea geografică, hotarele și împrejurimile satului Udești, ape, izvoare, fântâni, topografie și toponimie, drumuri de comunicare și mijloace de transport, găsim date legate de calitatea pământului de aici, faună și floră, însoțite de o hartă pentru documentare, întocmită în 1959 de către Arhimandritul Dionisie Udișteanu. Cel mai mic ca întindere, Capitolul al II-lea, aduce dovezi privind originea dacică-latină a satului Udești și combate argumentele unor „cercetători mai noi, de naționalitate străină”, care au căutat să demonstreze că satul Udești ar fi „o colonie ungurească” sau că este de origine slavă. Dezvoltarea și popularea satului Udești încheie acest capitol, cu precizarea că Dionisie Udișteanu a consultat și alte documente referitoare la satul Udești, ca de exemplu „Cronica Moldovei și Sucevei” din 1918, la Arhivele Statului din Iași, cu regretul că unele date „nu ne mai sunt cunoscute decât numai în par-te, din cauza vitregiilor care s-au abătut peste trupul Mol-dovei noastre zbuciumate”. Un capitol asupra căruia Dionisie Udișteanu a stăruit până în mici detalii privește „Biserica și slujitorii sfântului altar din Udești”, cu date despre biserica veche a satului, construită la 1764, și cea nouă, finalizată în 1900. Sunt enumerați preoți care au slujit aici în curgerea vremurilor, oferind cititorului și sumare informații despre viața lor, apoi ctitorii și adăugitorii bisericii din Udești, documentele religioase care se găsesc în acest sfânt locaș, unele însemnări de pe obiectele bisericești etc. Învățământul din satul Udești este abordat parțial, în special cel primar, cu un motto semnificativ: „Și dacă vreodată legea aspră că «totu-i trecător» va face ca neamul nostru să se stingă, înainte de a muri, din neamul român de altădată va răsări un alt neam mai puternic și mai mare, dar niciodată, niciodată, pământul nostru nu va fi decât al neamului nostru și al celor născuți din pământul nostru”. În acest capitol sunt inserate unele fotografii cu elevi și cadre didactice, precum și o parte dintre premianții școlii. Arhimandritul Dionisie Udișteanu face referiri și la unele societăți culturale și obștești, printre care Cabinetul de lectură „Unirea de sub Oadeci” din 1899, înființat din inițiativa unui grup inimos, prin concursul preotului Doroftei de la Stroiești și a învățătorului Constantin Mleșniță din Tișăuți, al cărui preșe-dinte era preotul Vasile Popovici; Societatea „Aurora” de la începutul secolului al XX-lea, cu scopul pregătirii gospodărești și ajutorarea copiilor săraci; Banca Națională „Unirea”, bancă populară, de tip Raiffeisen; Societatea Culturală Popa Andrei a tineretului studios; Societatea de asigurări a animalelor și Asociația pomicolă. Subcapitolele patru și cinci cuprind în-semnări despre alte obiective și oameni din satul Udești, „oameni cu carte” și „oameni cu meserii” ridicați din satul Udești între anii 1760-1950. Sunt incluse câteva fotografii cu membrii fondatori ai Cabinetului de lectură „Unirea de sub Oadeci”, Comitetul Societății femeilor „Aurora” din Udești, Generația 1907, în mijloc cu academicianul Haralambie Mihăescu. Folclorul românesc din satul Udești este ilustrat cu obiceiuri de nuntă, cântece legate de îmbrăcarea miresei, iertăciunea miresei, a mirelui, strigături specifice acestui moment din viața omului, dar și cu obiceiuri legate de în-mormântare, de sărbătoarea Anului Nou ș.a. Un subcapitol ce suscită atenție este cel privitor la „Extrasul din tabloul românilor ardeleni veniți în Udești în secolul al XVIII-lea”, după Ion Nistor, „Bejenarii ardeleni în Bucovina”, după revista „Codrii Cosminului”, anul II-III (1925-1926), Cernăuți, 1926, cifra fiind 80, ocupația emigranților fiind plugăritul. În alt tabel sunt incluse familiile ortodoxe din parohia Udești, iar ultimele două aduc infor-mații despre adventiștii și pen-ticostalii din aceeași parohie, la data de 10 decembrie 1959. În „Anexe” se găsesc 14 do-cumente istorice referitoare la satul Udești: mărturii hotar-nice, cât și documente socia-le, istorice și culturale din Bucovina. Apărută într-o grafică pe măsură, la Editura „Mușatinii” Suceava, lucrarea „Udeștii de pe Suceavă” rămâne un document util sufletului doritor să afle noi mărturii despre o localitate cu nume, demult, în literatură, purtând semnătura unui „semănător de credință”, ale cărui rădăcini strămoșești rodesc în pământul udeștean, cu nădejdea ca acest sat „să rămână pilda cea mai bună și dreaptă în tot ce este bun și sănătos!”. Cititorul va găsi în această carte mai multe date, argumentat prezentate, decât în alte lucrări de acest gen apă-rute până acum despre Udești, cu mențiunea că interesează nu numai pe cel ce a văzut lumina zilei, a copilărit și trăiește aici, ci se adresează unui public mai larg, cu credință în Dumnezeu, care să poarte în inimă cuvintele Arhimandritului Dionisie Udișteanu: „Cei ce vor veni după noi vor putea cunoaște, ca într-o oglindă adevărată, nu în una cețoasă și neșlefuită, satul și pe înaintașii lor. Lor le revine îndatorirea de a înlătura tot ce este rău și neplăcut”, îngrijitorul acestei colecții rămânând și el „stăpânit de aceleași simțăminte și conștiință față de adevăr și istorie, bravul nostru bucovinean ce slujește fără deosebire, deopotrivă pe Dumnezeu, Țara și Neamul”. EMIL SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: