Interviu de weekend

Pușcărie, haine grele…

Povestea noastră de mai la vale începe… cu începutul: a fost odată un om cam… rău, vorbă să hie, care – zice el – n-a făcut niciun rău. Avea un pol de anișori: 20 de anișori. Și, de trei săptămâni, taman se însurase. Cum era Sântămăria Mare, era și hram în satul cu pricina. Și – acu’ zice lumea – din pricina unei frumoase, s-a iscat niscai bucluc & scandal. În așa hal, că s-a lăsat cu… om mort. Omul din poveste s-a nimerit să fie pe-aproape. Ceasu’ rău. Cum s-a făcut că era ș-un fârtate de-al său angajat în gâlceavă, omul nostru, altminteri simpatic, n-o fi șezut nici el chiar cu mânile-n… sân. Distracția a sfârșit jalnic, iar în lotul arestat a nimerit și dânsul, personaj principal al poveștii de astăzi. Care, băftos, s-a ales cu frumusețe de pârnaie: 15 anișori la Gherla (preponderent), dar, pentru purtare… mișto, a făcut exact 10. Zece ani la mititica, învățătură de minte (și, mai ales, de inimă), ce-i va sluji – și folosi, culmea! (tot răul spre…) – toată, mai toată viața. Duțu Jitaru din Berchișești are astăzi 59 de ani.
 

Cum a fost cu tărășenia în care s-a rătăcit și încurcat și cum a rămas marcat nefast pentru tot restul vieții, încercăm să descâlcim (cât ne stă-n atribuții și competențe, doar) câte ceva, mai la vale. Noi nu distribuim diligențe. Nu acuzăm și nu reabilităm. Fac-o îndrituiții, lefegii specializați ai onor statului. Noi facem doar poveste din care barem să rezulte niscai învățăminte pentru cine mai are răbdare să ne asculte. La mijloc a fost viața unui om… mort și destinul unui personaj viu. Unui om care a suferit enorm, a învățat îndestul, iar astăzi, și de f. mulți ani, își caută și-și află mesajul uman printre semeni, sub semnul realizării. Haideți să vedem un pic la omul ăsta, cu trei coconi de ispravă, trebăluitori prin Anglia și, de ce nu?, cu new-nevastă și cu copilaș drăgălaș și aferent, în etate de doi ani și mai bine… Să luăm, carevasăzică, aminteee… – Ați îngropat ușor anii de pârnaie? – NICIODATĂ! Niciodată n-am să uit de ei! – Vă muncește gândul? – Mă roade tare! În ideea că anii aceia i-am făcut degeaba… – Și n-ați încercat a repara câte ceva, după? – Am vrut să mă duc să dau în judecată, să fac rejudecarea… Aveam exact totul (eu am dosaru’ acasă!, tot-tot-tot), am fost sfătuit de jurist care-mi era și neam: Băiete, nu te sfătuiesc! Corb la corb nu-și scoate ochii… Ești finul meu, tu faci ce vrei, banul tău… N-ai ce face cu banii? Nu te duce, dai banii degeaba… Mama mea, Dumnezeu s-o ierte, era și ea pornită să mă duc să-mi caut dreptatea… La mine, dacă iei toată comuna și-ntrebi… Sigur, nu există să n-am și ceva dușmani (vreo 3-4, care mă urăsc), da’ sunt consilier de 12 ani (al 3-lea mandat). Am avut și funcții de conducere… Sunt un răzbătător. Eu am fost omul care a ținut la oamenii care fac treabă… – La ceasul de față, v-ar prinde bine o reabilitare, așa, pentru alinare și împăcare pe la suflețel! – Ei, m-am gândit! Am tot ce-mi trebuie. Să nu aveți impresia că eu pot dormi! Și azi, tot la asta mă gândesc. Am fost ocupat, ba cu una – ba cu alta. Și, să știți, mi-e în cap iară, de-o bucată de timp, să fac rejudecarea… – Câte ceasuri dormim pe noapte?! – De când mă știu, nu cred că depășesc 5-6 ore pe noapte… M-a ros o bucată de timp, până ce mi-am revenit; m-a ros treaba cu anii degeaba… Mi-au luat tinerețea… După aia, am gândit… economic! Și m-am gândit și la ideea să scriu, să-mi scriu viața; am o viață, prin câte-am trecut eu… Când eram director la Complexul zootehnic de la Măzănăești (am fost vreo șase ani), eu eram tipul omului… să meargă unitatea stas; am luat locul II, pe țară! Când am intrat eu, complexul avea 480 de capete de animale, toate rahitice!? Aveam o vițică de vreo trei ani; dacă avea 60 de kile!? Am făcut curat, liniște și am con-dus unitatea la beneficiu. Și-am luat locul doi pe țară… – La ceasul de față, locuiți într-o relație bună cu… Părintele din Ceruri? – Da! Sunt un credincios. Da’ să știți că n-am aceeași părere despre toți preoții! În ce mă privește, nu există să nu mă-nchin dimineața și seara, nu există să nu dau la biserică, nu există să nu mă duc să fac pomeni (uitați-vă, mergem acum la mănăstire la Brădățel, să mai dăm câte ceva la măicuțe; în fiecare an mă duc acolo…). Nu-i bine să te lauzi, dar mai degrabă îmi place să dau la năcăjit… Eu, dacă mă duc la Suceava – nu exagerez! – cel puțin două sute de mii dau, câte zece mii pe la fiecare… – Poate ne spuneți și nouă când mai veniți prin Suceava!? Hi, hii… – Poate și de asta Dumnezeu îmi ajută. Am băiat în Anglia, căsătorit c-o nemțoaică, are 24 de ani, de 5 ani e plecat și are o stare materială foarte bună… Copiii mei au trăit în buiestru, în viața lor n-au muncit – acum muncesc, și când le-a căzut bine, au plecat… – Și eu, acu’, ca prostu’- ca dășteptu’… De pe la mititica, cea mai faină, cea mai mișto amintire… care să fie?! – Ce-am învățat! Că m-am pregătit. În pușcărie n-am stat degeaba, m-am pregătit. În sufletul meu, și la ora actuală, mă simt rău. Evit să vorbesc… – Și nouă ne-a luat ceva timp până la… meeting-ul nostru! – …și multă lume mă știe și evită să vorbească, nu mă simt bine când aud de pușcărie! Da, dle, când o faci și ești vinovat – nicio problemă! Da’ niciodată, nici la ora actuală, nu mă simt bine… – Și… nasol, ce-ar mai fi?! – Mai multe! În primul rând, c-am stat acolo, adică n-am avut libertate! În rest, pot să spun că n-am dus-o rău, c-am muncit… Jucam volei, tenis… – În cei zece ani, v-a vizitat vreo femeie? – Mioara a fost la-nceput! A fost de vreo două-trei ori, după aia, s-a dus și s-a măritat; ea avea, atunci, 19 ani, eu – douăzeci… Părinții m-au căutat. Și frații… – Ce lucrați la ceasul de față? Ați fost tehnician veterinar, ați lucrat și cu dr. Piersic, tata lu’… Înălțimea sa, Cioco-flenderu… – Avem o societate comercială cu trei magazine; plus, crescător de animale – cresc animale mereu: porci, în special pe porci m-am axat; înainte, am avut 120 de vaci, 200 de oi, o sută și ceva de porci; am grajduri acasă, dar n-am fost ajutat deloc, n-am fost subvenționat, n-am mai rezis-tat și-am pierdut; am pierdut foarte mult! Acuma, în viață tre’ să faci ce știi, ce-ai învățat. Am învățat să cresc animale și animale țin… – Ați fost la copiii din Anglia? – Nu. Mă duc acuma… – Ce lucrează copiii pe-acolo? – Noră-mea știe cinci limbi, e nemțoaică, am fost la nuntă-n septembrie, a făcut nunta în Germania; ea-i translator. Unul lucrează termopane, al-tul, în general, în construcții, de cinci ani… – Își mai amintesc de pă-rintele lor? – Acuma, de sărbători, au trimis pachete consistente la toți; am nepoată de patru ani și… copilaș de doi ani jumate… – Și nepoata tre’ să-i zică ăluia mic mătușă!? Avem și noi în familie… Hi, hii… – …Pe de-o parte, e bine! Am dus-o foarte rău, m-a nenorocit Pesedeul ăsta, am pierdut hanul (ăl de la Păltinoasa spre Humor, dreapta, s. n.), m-a ajutat fecioru’miu și l-am luat înapoi. Sunt pedist get-beget… Nu mai am încredere în nime… Nu-mi place atitudinea liberalilor la nivel de județ, DELOC! Îmi place de Băsescu, vă spun eu, Băsescu va mai câștiga încă un mandat, dar Penele cu Pede (la un loc) nu câștigă! Dacă Năstase ar fi câștigat, România era cum era pe vremea lui Ceaușescu… Când eram director, am fost dat la ilicit ș-aveam numai Dacia și-atâta tot… – Cum ați ieșit? – S-o băgat Brădescu… Avea o calitate deosebită: era f. harnic Brădescu, nu era așa de bun specialist și bine pregătit în meserie, cât harnic… – Dac-am putea da timpul înapoi? Dac-am mai avea 20 de ani… – Eram cineva! Am frate general în rezervă… După cât judec eu, puterea de muncă, completată cu gândirea mea (de la ora actuală), aveam de câștigat. Eu, familia și chiar… țara. Eu am luat atunci o lovitură sub centură, eram un copil, aveam 20 de ani. La 20 de ani să fii arestat fără să pui mâna ori să zici “Dă-te’n-colo!”… Eram membru de partid la 18 ani! Eram teh-nician veterinar… – Da’ partidu-și cam proteja oițelee… – Era crimă la mijloc… Da’ am avut de-nvățat multe, mi-am văzut de treabă; drept dovadă, m-am liberat la timp, n-am avut probleme, am venit de-acolo, am fost numit șef de fermă, director de Complex… După revoluție, m-am privatizat, mi-am făcut hanul… am greșit și eu în afaceri, m-am lansat și pe comerț, și pe agricultură… Nu mi-a mers, ocupându-mă și colo, și colo… Și, de ce să nu fiu sincer?, despărțirea mea de nevastă-mea m-a costat foarte mult. Recăsătorit. Copiii au rămas la mine, nevastă-mea a plecat singură, i-am avut în grijă la liceu, vreo doi ani am stat necăsătorit… Copiii, acum vreo doi-trei ani, gândeau, la vârsta lor, c-aș fi fost vinovat eu. Acum, de vreun an de zile, s-au întors, și-au dat seama că n-am nicio vină, mă-mpac bine și cu maică-sa… Am hectare de pământ, închiriez hectare de pământ. Nu concep nimic fără muncă… – Se cam teme lumea de dv.? Aveți, așa, o figură de… Duțu-Duru. Ați deschis un magazin taman în bătătura țiganilor! Purtați cuțit la brâu? – Nu. Și-am fost condamnat pentru asta! Nu. Niciodată n-am avut… Față de mine au teamă cu respect. Eu n-am dat în nime niciodată, nu am treabă cu nimeni… – Da’ știu de-o poveste cu ghionteli pe la niscai politzai! – Am pocnit niște polițai! Mi-au dat drumul la vaci, da’ eu am avut dreptate: trei polițai au făcut arest, câte 20 de zile, iar eu am luat premiu. Era pe 15 august ’89! – Aa, ați pornit… rivuluția o părere mai devreme! Cu asta vă și propun să ne oprim aci! Că mă tem că va-ntunerici! Altminteri… Molțămăsc! Doamne-ajută!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: