S-a dus plăcerea, dar a rămas nevoia

“Nu se citește!”, “Nu se mai citește!” (ca… înainte) auzim deseori, iar vocile care spun astfel (alarmate, pe ton de lamento sau pur și simplu confesiv) sunt ale unor dascăli, ale unor persoane mature care au tranzitat contemporaneitatea punând permanent preț pe carte și pe cuvântul scris, ale unor părinți/bunici care cântăresc preocupările copiilor/nepoților; nu în ultimul rând, ale unor autori care consideră că scrierile lor sau ale confraților sunt prea puțin prețuite și chiar ale unor cercetători. Să fie vorba de percepții supuse erorii sau de mode, stiluri de viață în schimbare, interese ale căror ținte variază mai repede și într-un spațiu mai larg? Un dialog în cadrul căruia s-a conturat și această temă am avut de curând la Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava (evident, interesându-ne și despre statutul “la zi” al instituției, despre percepția concretizată “la vârful” acesteia despre “fenomen” – dacă va fi fiind vorba despre unul, rămâne să decidem fiecare –, despre proiectele de perspectivă) cu dl Gabriel Cărăbuș, director, și dna Paula Tudose, șef de serviciu.
 

Computerul devine indispensabil în bibliotecă Am aflat, printre altele, că din acest an publicul Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” va avea la dispoziție (și) calculatoare, ele fiind piese de bază ale unui plan amplu, ce vizează informatizarea bazei de date a instituției; se preconizează însă că toată informația de care dispune biblioteca va fi stocată și vehiculată electronic “până în anul 2008”. Astfel, un autor, un titlu nu vor fi de găsit doar în sertarele cu fișe de carton subțire, ci și într-o memorie ușor de accesat, doar prin utilizarea câtorva taste. De asemenea, biblioteca este interesată să achiziționeze și “carte electronică”, așadar și din acest punct de vedere computerul le va fi util cititorilor care vin la “I. G. Sbiera”. Interesați fiind și despre circulația cărții de la edituri spre bibliotecă, ni s-a con-firmat că “Ministerul Culturii și Cultelor ajută editurile, finanțându-le anumite apari-ții”. Dar și că, ne-a specificat dna Tudose, “în acest an, pentru prima dată, ministerul ne-a solicitat părerea” în legătură cu eventualele titluri propuse pentru finanțare. Pe de altă parte, biblioteca pu-blică este – similar oricărei persoane care intră într-o li-brărie interesându-se de o car-te sau care, în același scop, ac-cesează pe internet oferta unui magazin virtual de gen – un client. Interesat și de calitatea produsului achiziționat, dar și de preț. Context în care, ne-a explicat dna Tudose, este pre-ferată “colaborarea directă” cu unele edituri care oferă dis-counturi de până la 30-50%. Însă “există și un dezavantaj”, ne-a precizat ea – „nu vezi cartea”. “Bibliotecă publică” înseamnă “ban public” Discutând despre criteriile care sunt permanent avute în vedere la achiziția de carte, dna Paula Tudose ne-a vorbit despre o bună gestionare a banului public, despre nevoile de lectură identificate la nivelul publicului, dar și des-pre nevoia de a se asigura con-tinuitatea colecțiilor. “Biblio-tecă publică” înseamnă “ban public”, a conchis ea. Cine sunt, în momentul de față, beneficiarii? În primul rând ni s-a vorbit despre pensionari (care au, de partea lor, timpul de lectură, dar, ca dezavantaj, bugete la strâmtoare, care îi determină să ocolească li-brăriile”), despre studenți și elevi, dar și despre “pasionații de lectură” care, dincolo de vârstă, de preocupările zil-nice, prețuiesc cărțile și sunt consumatori de carte pentru “lectura de plăcere”. A apărut însă (ori s-a lărgit), în ultimii ani, o altă categorie de persoane interesate de oferta bibliotecii; “lectura pentru examene” le preocupă! Este vorba, de regulă, despre per-soanele care și-au definitivat (în principiu) studiile, dar care au, în anumite momente ale exercitării profesiei sau carierei, eventual pentru a ur-ca într-o ierarhie sau pentru a-și schimba ocupația, de sus-ținut examene. Probabil că a-ceastă categorie va deveni, de la an la an, din ce în ce mai largă, din moment ce “învă-țarea permanentă” este pe cale să devină, cum e și normal, o componentă esențială (și prac-tică, nu numai teoretică) a managementului unei între-prinderi sau a unei organizații care se respectă. Harry Potter a venit într-un suflet la Suceava! Ca vârste, elevii, studenții, pensionarii constituie majoritatea cititorilor bibliotecii, cu precizarea că “segmentul de mijloc citește mai puțin”. Dar… “Dar când apar fenomene ca Dan Brown și Harry Potter”, ne-a spus dna Tudose, și mulți dintre cei care nu frecventează cu o anume ritmicitate biblioteca vin și caută să citească astfel de cărți. Dincolo de efectul cărților la modă (generat, de fapt, de uriașe acțiuni de marketing ce vizează, ca finalitate, mai ales beneficiile financiare, și nu cele culturale durabile – de altfel, credem, cultura este mai întâi un consumator de fonduri și, eventual, apoi, un producător), dar având în vedere și bugetele potențialilor cititori, directorul Bibliotecii “I.G. Sbiera”, Gabriel Cărăbuș, consideră că “atunci când lumea va avea bani va deveni preocupată și de carte, de muzeu, de evenimente culturale diverse pe care, în plus, le va și plăti!”. În Occident, ne-a mărturisit el, copiii nu mai par atrași de jo-curile pe computer, de televi-zor, ca acum, la noi, existând speranța că… Pe de altă parte, dna Tudose crede că “omul va trebui să se întoarcă la carte, la spirit” într-o dorință de eva-dare din “epoca consumistă”. O carte precum cea care l-a adus în atenția cititorilor de la noi pe Dan Brown de-monstrează, a spus dna Tudo-se, și “nevoia de răspunsuri pe care o resimt oamenii”, dar și “netemeinicia cunoștin-țelor religioase”, trădată de faptul că destui cititori au pri-ceput greu/târziu (și nu au luat în seamă de la început) că ci-tesc un roman, o carte de fic-țiune. Oricum, este interesant de știut că volumele solicitate din J.K. Rowling au ajuns în Biblioteca Bucovinei la doar două luni de la lansarea ofi-cială de la Londra, la fel de repede cărțile lui Paulo Coelho și Dan Brown, cu precizarea ce ni s-a făcut că, “în ce privește titlurile mari, ne dăm peste cap să le cumpărăm!”. Cărți “grele” și amor la televizor Așa s-a întâmplat, de altfel, și cu “Istoria” suceveanului Alex. Ștefănescu, achiziționată rapid, la sfârșitul anului trecut, în două exemplare. Prilej de a iscodi și cine sunt autorii români sau care sunt genurile de carte cele mai citite de suceveni. Și am aflat că, probabil, dintre contemporani, Mircea Cărtărescu este cel mai întrebat, dar că, în general, se caută volume de “filo-sofie, psihologie, ocultism, astrologie”, se caută “eseurile și lucrările de abordare interdisciplinară”, “lucrări grele”. Cu explicația că “lumea nu prea mai are timp pentru lec-tură; lectura de plăcere a fost înlocuită (mai ales în cazuri ca cele amintite mai sus – n.n.) cu cea… de nevoie!”. “Plăcerea” nu a trecut de tot, însă; dl Gabriel Cărăbuș ne-a asigu-rat că a trecut timpul cărților semnate de Sandra Brown, pentru că, la diverse televiziuni, a venit vremea telenovelelor. Ieftin și… cărți noi care se desfac Ce înseamnă acum, pentru bibliotecă, pentru cititorii săi, “carte de calitate”? Dl Cărbuș ne-a vorbit despre “conținut, design (inclusiv imagini), hârtie…”, cu specificarea că din cauză că editurile, tipografiile se află sub “dictatura” pieței, se ajunge deseori și la produse ieftine “care rezistă mai puțin în timp”. Efectul se recunoaște chiar la biblioteca suceveană unde, aflăm, două legătorese lucrează zi de zi, din greu, să repare cărțile care se desfac. Iar acestea sunt, de cele mai multe ori, tocmai cărți noi (dar relativ ieftine), nu cele “bă-trâne”, trecute deja prin mâi-nile a sute de cititori. Există însă edituri, ni s-a precizat, precum RAO, Humanitas, Pa-ralela 45, Acvila Oradea care realizează cărți “la nivelul celor din Occident”. Intelectualii își donează cărțile, oamenii de afaceri își țin banul în pungă Discutând și despre circulația cărții, dl director Cărăbuș ne-a semnalat că Biblioteca Bucovinei beneficiază de “foarte multe donații”, cu specificarea că, de regulă, “puțini sunt cei care donează cărți de dinainte de 1945 și de după 1990”. Am încercat să aflăm și care ar fi un… profil al dona-torului de carte de la noi, iar dna Tudose ne-a explicat că, de obicei, “intelectualii” sunt cei care, la un moment dat, își donează cărțile, dar și fotografii, scrisori, ilustrate; care a-poi se triază, se clasifică… Dincolo de cărțile obținute anul trecut din Franța, foarte apreciate sunt manuscrisele ce au aparținut lui Mihai și Petru Drișcu, donate de familie. Iar pentru acest an, aflăm, cărturarul Eugen Dimitriu și pictorița Ana Constantin au pro-pus donații “de o valoare inestimabilă”. În același context, am fost curioși dacă, în ultimii ani, mediul de afaceri local, societățile comerciale, patronii au manifestat interes să spri-jine cumva cartea, biblioteca, să contribuie la achiziționarea unor lucrări valoroase și scumpe… Răspunsul directorului a fost lapidar: “nu”; plus completarea: “e foarte greu să se obțină o sponsorizare…”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: