„Florile dalbe, flori de măr”

Sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt deosebit de bogate în datini și obiceiuri, precum și în diferite simboluri menite să aducă bucuria momentului sărbătoresc în case și să asigure integrarea într-o nouă perioadă calendaristică. Amintim în numărul de față câteva dintre cele mai importante elemente simbolice ce au fost vehiculate în societatea tradițională bucovineană, elemente cu virtuți magice, precum și cu valențe augurale și integratoare. În Bucovina de odinioară, mărul își avea locul aparte, implicarea lui în sărbătoarea Crăciunului îi conferea statutul de semn cultural, încadrat între mit și simbol, formă a adorației divine. Nu întâmplător, refrenul „florile dalbe, flori de măr”, întâlnit în colindele locale, statuează o valoare simbolică, fiind de fapt o formulă magică legată de un anumit context ritual.
 

Implicarea ramurilor de măr în colindat, precum și folosirea lor rituală, avea rostul de a transmite calitatea și virtuțile acestui arbore: vigoarea, frumusețea și prospețimea. Înainte vreme din nicio casă nu lipseau ramuri de măr îmbobocite de Crăciun, acestea fiind puse din timp în vase cu apă, pentru ca, la Nașterea Domnului, să capete o funcție divinatorie, să-l desemneze pe cel mai norocos din familie. Substituirea divinităților a fost o practică des întâlnită în calendarul popular. Butucul de Crăciun era de fapt un sub-stitut fitomorf al Moșului, reprezentat de un trunchi de brad ce era ars în vatra casei în noaptea de 24/25 decembrie, simbolizând moartea și renașterea divinității adorate în preajma solstițiului de iarnă. Prin satele dornene se obișnuia cândva și obiceiul Îngropării Crăciunului, obicei specific zonei etnografice Bistrița-Năsăud, dar care s-a propagat și în regiunea de interferență culturală. E-ra, de fapt, o parodie a în-mormântării în care se îngropa Crăciunul Vechi și se năștea Crăciunul Nou, o manifestare cu caracter public la care participa toată comunitatea respectivă. An de an, reluăm ritu-alul în jurul Pomului de Crăciun, inel al trăiniciei din falnicul copac al tradiției. Din punct de vedere mitologic, acest pom este tot o ipostaziere fitomorfă a bătrânului Crăciun, care, în vechea concepție a societății tradiționale, murea și învia la aceeași dată (solstițiul de iarnă). La ori-ginea pomului de Crăciun stau straturile succesive ale unor culturi precreștine, manifes-tări ce s-au perpetuat și după Nașterea lui Iisus. Nu știm în ce măsură s-a transmis acest simbol, dar este cert că, prin analogie cu pomul vieții, a fost adoptat în spațiul carpatic un pom confecționat din paie de secară sau de grâu, împodobit cu mărgele (precursoarele globurilor de mai apoi), în secolul al XIX-lea fiind întâlnit în Bucovina și pomul executat din nuiele de salcie și ornat cu panglici multicolore, cu mere, pere, nuci și colăcei. Treptat, acest „pom” de con-cepție străveche începe să fie înlocuit cu brăduțul din pă-dure, obicei pătruns prin fi-liera germană (mai ales în Bucovina), răspândirea fă-cându-se de la oraș către sat, și de la curțile boierești către casele țărănești. Bradul împodobit astăzi cu globuri, dulciuri, figurine, lumânări sau cu instalație electrică are aceeași funcție ritual-simbolică cu străvechiul pom autohton, dar cu o încărcătură spirituală mult mai săracă. Totuși, sperăm că în subconștient să rezide încă unele argumente ale sub-stratului mitologic al bătrânului Crăciun, creștinat, dar și argumente ale dăinuirii lui în acest spațiu mirific, de o neasemuită trăire spirituală.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: