16 ani de la Revoluția din Decembrie 1989

Declanșarea și desfășurarea evenimentelor în județul Suceava (II)

Acționând în spiritul Comunicatului către țară al Frontului Salvării Naționale, din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, Consiliul Județean a constituit, cu începere din 23 decembrie, grupe pentru menținerea ordinii în principalele centre urbane și rurale. Acestea erau formate din unii membri ai Consiliului Județean al F.S.N., luptători din gărzile patriotice și câte un lucrător din partea Inspectoratului Județean al Ministerului de Interne. Prin Președintele Consiliului – care a devenit și membru al Frontului Salvării Naționale pe țară – se păstra și dezvolta legătura permanentă cu forumul național, ale cărui ședințe aveau loc în fiecare săptămână, la București.
 

În climatul general de entuziasm, dispărând orice restricții și îngrădiri dogmatice, alături de un singur ziar local, „Crai nou”, deservit de profesioniști cu studii superioare și experiență, și-au făcut apariția numeroase ziare și reviste, care-au adunat în redacțiile lor tineri și vârstnici foarte diferiți ca mentalitate, pregătire, opțiuni politice, cu veleități și dificultăți într-ale scrisului, care, exprimându-și într-o formă sau alta adeziunea la F.S.N. ori declarându-se purtători de cuvânt ai noilor forțe politice care apăreau, se doreau „tribuni” ai opiniei publice. Între noile publicații – cele mai multe la Suceava, dar și la Rădăuți, Câmpulung, Vatra Dornei, Fălticeni – menționăm: „Arboroasa”, „Bucovina literară”, „Pro natura”, „Cuvântul nostru”, „Disputa”, „Albatros”, „Dulce Bucovină”, „Carul cu vorbe”, „Tinerii revoluției”, „Vocea Sucevei”, „Buciumul”, „Opinia fălticineană”, „Glas dornean”, „Sentinela”, „Septentrion”, „Analele Bucovinei”, „Candela”, „Bucovina liberă” etc. Să vedem acum cu ce probleme s-a confruntat Consiliul Județean al F.S.N. și C.P.U.N.? Așa cum s-au conturat și discutat în primele ședințe ale forumului județean, aceste probleme erau extrem de numeroase și complexe. În primul rând, pentru desfășurarea firească a vieții și activității materiale și spirituale, s-a cerut păstrarea ordinii, dis-ciplinei și – până la noile alegeri parlamentare – a structurilor existente la nivelul întreprinderilor economice și instituțiilor social-culturale. Acest obiectiv era necesar pentru a preveni dezordinea, haosul, răfuielile de grup care se declanșau pe alocuri, încă de la sfârșitul lunii decembrie ’89 și începutul lui ianuarie ’90. Astfel, între prioritățile de la începutul lunii ianuarie 1990 se aflau: • menținerea în funcție, pe cât posibil, a vechilor primari • completarea posturilor vacante la comune, orașe și județ • oprirea acțiunilor de dezordine din unitățile economice • îmbunătățirea aprovizionării populației cu alimente, medicamente, energie electrică și apă caldă • păstrarea și ameliorarea sistemului de distribuire pe bază de liste a unor produse de strictă necesitate – ulei, zahăr, făină, orez, mălai • stimularea formării și afirmării în condițiile legii a sindicatelor libere, a noilor partide și mișcări politice cu caracter democratic, care să devină colaboratoare și sus-ținătoare ale Consiliului Județean al F.S.N. • oprirea și prevenirea acțiunilor de vandalism • inventarierea și buna gospodărire a uriașului patrimoniu al P.C.R. – cantina, hotelul din Suceava, Casa de oaspeți de la Brădet, ferma de vulpi argintii și complexul agro-industrial de la Gălănești – Rădăuți (care constituia cea mai bogată și complexă fermă a gospodăriei de partid din întreaga țară). Se adăugau și alte priorități: distribuirea cât mai corectă a aju-toarelor primite din străinătate, constituirea și îmbogățirea permanentă a Contului Libertatea ’89 – care, la 5 ianuarie 1990, avea 32.033.967 lei și, la sfârșitul lunii februarie, 51.058.837 lei. Problema esențială – care era formulată constant și predominant în luna ianuarie – consta în apelul către populație de-a alege cu înțelepciune între democrație și anarhie. Într-un articol publicat sub acest titlu în principalul cotidian sucevean, „Crai nou”, la 17 ianuarie 1990, președintele Consiliului Județean – relevând că după mitingul și acțiunile anarhice din 12 ianuarie din Capitală s-au înmulțit și la Suceava, atât în municipiul capitală de județ, cât și în alte orașe și comune, acțiunile „care degenerează în manifestări anarhice pentru înlăturarea unor conducători de unități economice, directori, ingineri șefi, primari și secretari de comune, vânzători de magazine și restaurante”, că „nimeni nu mai ascultă de nimeni” și că „unii reacționează și acționează călăuziți de propriile lor porniri și răfuieli personale” – sublinia insistent că, este nevoie „mai mult ca oricând de rațiune, calm, stăpânire de sine, demnitate în folosul Revoluției”, fiindcă „ac-țiunile pri-pite, nesă-buite, dez-lănțuite sub pretex-tul înlătu-rării celor compromiși ne pot duce nu la demo-crația mult visată, ci spre anarhie ale cărei consecințe afectează, agravează condițiile de viață ale întregii comunități sucevene”. Încercând să stăvilească, să diminueze și să lumineze acțiunile necugetate, spontane, anarhice, membri ai biroului executiv, președintele consiliului, împreună cu comandantul co-misiei militare s-au deplasat zilnic în princi-palele întreprinderi economice, organizând discuții și dezbateri publice spre a restabili ordinea. O problemă dintre cele mai serioase și spinoase, care s-a aflat multă vreme pe agenda de lucru a Consiliului Județean, în general, și a Comisiei de Mediu și Echilibru Ecologic, în special, a fost cea a Întreprinderii de Fibre Artificiale din lunca Sucevei. Din sondajele și cercetările efectuate de un grup de specialiști – medici, chimiști, biologi etc. – s-a constatat că întreprinderea prezenta un grad foarte ridicat de nocivitate, prin sulfura de carbon și de hidrogen sulfurat pe care le degaja în atmosferă, într-o proporție de 36 de ori mai mare decât limita maximă admisă. În contextul acțiunilor de protest ale populației din Suceava și împrejurimi, dar mai ales ca urmare a sesizărilor și manifestărilor repetate ale muncitorilor de la I.F.A. și ale familiilor acestora, în baza unui amplu și do-cumentat raport al Comisiei de Mediu și Echilibru Ecologic, Consiliul Județean a luat în dezbatere situația de la această unitate economică și s-a elaborat și publicat Hotărârea nr. 6/26 ianuarie 1990, în care se stipula: “Art. 1. Se aprobă repartizarea forței de muncă disponibile din municipiul Suceava și redistribuirea personalului muncitor de la Întreprinderea de Fibre Artificiale Suceava, în vederea încadrării acestora în întreprinderi și organizații economice, conform situației de mai jos, care face parte din prezenta hotărâre. Art. 2. Consiliile Frontului Salvării Națio-nale din sindicatele libere și conducerile administrative din unitățile în care au fost re-partizați oamenii muncii, potrivit art. 1 din prezenta hotărâre, vor prezenta până la data de 12 februarie 1990 Biroului executiv al Consiliului Județean Suceava al F.S.N. situația exactă a încadrărilor.” Și, totuși, dacă oprirea, suspendarea, desființarea I.F.A. a fost o victorie restrictivă – în sensul dispariției unei mari unități eco-nomice din zona industrială a Sucevei – Con-siliul Județean al F.S.N. și apoi C.P.U.N. au reușit să transpună în fapt o altă doleanță fundamentală a sucevenilor, care, de această dată reprezenta o victorie deplină cu bogate consecințe pe termen lung și profunde sem-nificații culturale și istorice. Este vorba de transformarea modestului Institut de Sub-ingineri în Universitate. În vederea salvării și transformării Facultății de Subingineri Suceava în Universitate, s-a format, încă de la sfârșitul lunii decembrie 1989, un Comitet de Inițiativă. Acesta era compus din cadre didactice și studenți. În fruntea acestui comitet erau câțiva universitari cu vechime, experiență și prestigiu. Acțiunile concrete pentru satisfacerea acestui deziderat au culminat, la 5 februarie 1990, cu declanșarea unei greve generale la Institutul de Subingineri Suceava, care s-a prelungit și întețit până la începutul primei decade a lunii martie – când un grup masiv de studenți și cadre di-dactice au plecat la București și pichetat sediul Ministerului Învățământului. În urma acestor acțiuni, la 7 martie 1990, Guvernul a adoptat o hotărâre, în care se precizează că “institutele de învățământ superior din municipiile Constanța, Sibiu și Suceava se transformă în universități, cu statut independent, în sub-ordinea Ministerului Învățământului”. Universitatea „Ștefan cel Mare” a ajuns în prezent, la nivelul anului univ. 2005/2006, la o structură bogată, armonioasă, având 8 facultăți, peste 40 de specializări, peste 12.000 de studenți și 300 cadre didactice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: