Despre Post

Unul dintre mijloacele de sfințire și binecuvântare a vieții credincioșilor și de desăvârșire morală este postul. Prin post religios se înțelege în general reținerea totală sau parțială de la anumite mâncăruri și băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, potrivit rânduielilor Bisericii. Reținerea aceasta trebuie însoțită și de reținerea de la gânduri, pofte, patimi și fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie însoțit de postul sufletesc. În felul acesta el devine armă împotriva diavolului și a ispitelor lui. Postul este de origine și instituire divină și de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l în aproape toate religiile și la toate popoarele. După unii Sfinți Părinți, postul își are originea în rai, prin interzicerea dată de Dumnezeu protopărinților noștri de a mânca din pomul oprit: “A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă și a zis: Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca, vei muri” (Fac. 2, 16-17).
 

În Vechiul Testament, porunca postului, ca înfrânare totală sau parțială de la mâncăruri sau băuturi, apare ca un postulat al Legii lui Moise, impus de Dumnezeu. Astfel, în Levitic citim: ”Aceasta să fie pentru voi lege veșnică: în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, se postește și nici o muncă să nu faceți, nici băștinașul, nici străinul care s-a așezat la voi” (Lev. 16, 29) etc. În Noul Testament, postul este la fel de apreciat și practicat. Astfel, Mântuitorul Hristos, înainte de a-Și începe activitatea, S-a retras în pustie, unde a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, confirmând astfel postul prin însuși exemplul Său și desăvârșindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca și a modului în care să fie practicat. El îl recomandă, alături de rugăciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii: “acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 21). Din Sfintele Evanghelii aflăm că și proorocița Ana slujea “noaptea și ziua cu post și rugăciune” (Luca 2, 37), precum și Sfântul Ioan Botezătorul “se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică” (Marcu 1, 6). În Biserica Creștină, zilele și perioadele de post sunt următoarele: • în toate miercurile și vinerile de peste an, zile care amintesc de anumite momente triste din viața Mântuitorului și anume – miercuri – vinderea Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginți fariseilor, și vineri – răstignirea Mântuitorului • posturi de o zi: Ajunul Bobotezei, ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), ziua înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) • cele patru posturi mari de peste an: Postul Nașterii Domnului, Postul Paștilor, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului. Cât privește severitatea acestor posturi, se remarcă Postul Paștilor, după care urmează cel al Maicii Domnului. Cele ale Sfinților Apostoli și al Nașterii Domnului sunt mai puțin severe, în ele acordându-se de mai multe ori dezlegări la untdelemn și pește. Din mărturiile scripturistice reiese că postul desăvârșit este îmbinarea postului trupesc cu cel sufletesc, oferind putere de stăpânire și de înfrânare a poftelor, de întărire a voinței, de înălțare a sufletului către Dumnezeu, de sporire în virtute, de creștere în evlavie. “Postul cel adevărat – spune Sfântul Vasile cel Mare – constă în reținerea de la cele rele. Dezleagă toată legătura nedreptății, iartă aproapelui tău vătămările, dăruiește lui datoriile! Tu nu mănânci carne, dar mănânci pe fratele tău. Tu te reții de la vin, dar nu înfrânezi zburdările trupului. Tu nu mănânci pâine seara, dar petreci ziua cu procese”. Sfânta Biserică spune să postim post primit, bine plăcut lui Dumnezeu: postul cel adevărat este îndepărtarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciunii și de jurământ mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevărat și bine primit. Postul este una dintre preocupările actuale de mare însemnătate ale Bisericii Ortodoxe. Ea socotește postul ca fiind de origine divină, practicat de Mântuitorul și recomandat urmașilor Lui. Postul are un înalt sens religios moral, fiind un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă benevolă din partea creștinului, în scopul desăvârșirii morale. Biserica noastră a cerut întotdeauna creștinilor ei respectarea rânduielilor privitoare la post, dar le-a aplicat cu dragoste și înțelegere, acordând dezlegări prin duhovnicii respectivi, pentru cazuri particulare, mai ales copiilor și celor bătrâni. Dorim ca postul pe care-l începem în cinstea Nașterii Domnului să fie cât mai ușor, fără ispite și încercări spre mântuirea sufletelor noastre. Secretar, preot IUSTIN CALANCEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: