Cultura cartofului, în acest an

Catastrofală pentru agricultori

Pentru județul Suceava, cartoful este o cultură de bază, asigurând subzistența, mai ales a oamenilor sărmani. Ea – așa cum sublinia dl DUMITRU BODEA, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava – se numără deci printre culturile de importanță majoră, atât pentru hrana oamenilor, cât și pentru furajarea animalelor. Este printre cele mai importante culturi din punct de vedere economic. “Cartoful este singura cultură care asigură și un profit, cu care poți să susții și celelalte culturi. Nu-i o regulă general valabilă, dar, în cele mai multe cazuri, cartoful a asigurat profit. Nu este și situația din acest an. Din cauza condițiilor climatice dificile, producțiile au fost mici, după declarațiile oficiale, media situându-se undeva la 12-13 t/ha. Probabil că așa este, deși, la începutul lunii iulie, culturile, în marea lor majoritate, erau topite de mană, și nu pentru că ar fi ajuns la maturitate, fapt ce a condus la producții de 7-8 t/ha. Din acest punct de vedere, cartoful a fost catastrofal pentru cultivatori. Chiar și la noi, la SCDA, care avem pretenția că am aplicat tehnologia, și mă refer aici că am aplicat 7-8 tratamente contra manei. Numai substanțele au costat în jur de 8 milioane lei/ha.
 

Cu toate acestea, am reușit să scoatem o producție, să spun, mulțumitoare, dar nu superprofitabilă. Repet, noi suntem producători de cartofi de sămânță și de aceea am avut sole unde a trebuit să întrerupem vegetația la 20 iulie. Pe aceste sole am obținut 27 t/ha. Deci este vorba de solele pe care am cultivat verigi biologice superioare. Dar am avut și sole cu 12, cu 15, cu 17, cu 18 tone/ha. Pentru că, tot din cauza condițiilor climatice, s-a întârziat plantatul. Au fost o multitudine de factori care au condus la această situație, la cultura cartofului”. Această producție este rentabilă pentru Stațiune? “Este rentabilă. Nu era rentabilă dacă o vindeam pentru consum. Dar noi nu facem cultură pentru consum. Cu producții de 15-20 t/ha, pentru consum, nu ești rentabil”. Dar cultivatorii care au obținut numai 8-10-12 t/ha? “E pierdere, pierdere, pierdere! Cu 15-20 t/ha, la cartoful de consum, este pierdere! Eu spun pierdere pentru cei care au făcut tehnologia. Nu pot să-l iau în calcul pe particularul care a avut 0,50 ha, a pus sămânța pe care o are de nu se mai știe câți ani și n-a aplicat îngrășămintele și tratamentele necesare. Aplicarea tehnologiei, a unui minim tehnologic, la cultura cartofului se ridică la 100-120 milioane lei/ha. La 20 t/ha producție marfă trebuie o producție totală de 25-27 t/ha. Dacă vinzi cu 5.000 lei/kg, obții 100 milioane lei, dar ai investit 120 milioane! Câți au obținut atât? Producție economică la cartof înseamnă să obții peste 25 t/ha. Iar pentru aceasta trebuie să aplici tehnologia, începând de la sămânță, îngrășăminte, tratamentele necesare și să ai și apă. Degeaba le ai pe toate celelalte, dacă nu ai apă. Deci cu producții de 8-9 chiar 12 t/ha este pierdere clară. La noi însă, când vă spuneam de producții de 15-17-18, și am avut și 26-27 t/ha, este vorba de cartof de sămânță. Fracția mare (cartof de consum) am vândut-o cu 4-5-6 mii lei/kg, dar asta a reprezentat doar 20 la sută din volumul producției. Restul este cartof de sămânță. Cu acesta ne vom acoperi cheltuielile”. Prețul la cartoful de consum a luat-o deci în sus, pentru că producția a fost mică. Anul trecut a fost producție mare și nu s-a vândut; anul acesta nu-i! Se consideră că 5.000-6.000 lei/kg (en gros) este un preț acoperitor. Situația de anul acesta este generată și de situația de anul trecut, când a fost adus foarte mult cartof din import. Din această cauză, cartoful românesc nu s-a vândut. “Oamenii, în primăvară, au fost nevoiți să arunce cartofi la gârlă – ne-a spus dl CONSTANTIN SĂICU, secretar științific al SCDA Suceava. Văzând așa ceva, anul acesta au pus suprafețe mai mici și nici nu au dat importanța pe care o dădeau acestei culturi, pentru că au spus că nu-i rentabilă. Necazul agricultorului din România este că, atunci când nu-i producție, cei care importă primesc subvenții din partea statului ca să aducă, iar când este producție și exportă, primesc primă pentru export. Deci ei vor câștiga tot timpul. Dar și anul trecut, în condiții de supraproducție, s-a adus cartof din import pe capete! Iar omul de rând nu are garantat un preț minim, așa cum este în toată lumea civilizată. Până când nu se va institui în România un preț minim garantat, agricultura va fi la pământ. Omul trebuie să știe din toamnă ce cultură pune, ce cheltuieli va face, cât va scoate, pentru a fi stimulat. Anul acesta s-a întâmplat același lucru cu grâul. Foarte mulți oameni au renunțat la cartof și au pus grâu. Ei, grâul, la ora asta, stă în hambarele oamenilor, pentru că este supraproducție, dar chiar și în aceste condiții se aduce și din import! Sigur, pe căi legale. Deci agricultura nu este ajutată din acest punct de vedere. Crearea unei piețe, cu intervenția statului, cu ajutorul său la formarea unei anumite categorii de oameni care să facă această piață, nu să-i lase pe samsari să facă ce vor, și asigurarea unui preț minim sunt probleme de bază, înaintea ajutoarelor și a subvențiilor de astăzi. Pentru ca omul să aibă siguranța că ceea produce poate livra. Or, astăzi, singura valorificare este micul circuit în gospodărie, care este cel mai păgubos, cel mai nerentabil. Dar nu are ce face, bietul om. Statul, Ministerul Agriculturii pot interveni pentru crearea acestor piețe. Agricultura a fost, din totdeauna, și bază de materii prime pentru industrie. Însă, fabricile din domeniul industriei alimentare au fost falimentate și sistemul de industrializare a dispărut. Până nu se va reface sistemul prin care o serie de produse agricole să fie folosite în industria alimentară, cele mai multe culturi nu vor fi rentabile”. Pentru Suceava, cartoful este coloana vertebrală a agriculturii județului. A fost din totdeauna cultura cea mai rentabilă, împreună cu sfecla de zahăr asigurându-i țăranului, toamna, bani pentru reluarea procesului de producție și pentru nevoile familiei. Dar nu numai din punct de vedere economic, ci și din cel agrotehnic – arăta secretarul științific al SCDA Suceava –, deoarece este o cultură care lasă un teren foarte bine pregătit pentru alte culturi. Datorită acestui fapt, suprafața ocupată cu cartofi în județul Suceava este cea mai mare din România – peste 30 mii hectare. “Aproape o treime din suprafața cu cartofi din România se cultivă în județul Suceava. Un cartof din trei de pe masa românului este din județul nostru”. La primăvară însă, va fi criză de cartofi de sămânță. Cei doi specialiști de la SCDA Suceava spun că, pe lângă faptul că producția fost mică, la țărani, tuberculii sunt infestați cu mană. Și chiar dacă nu au fost stricați din câmp, în primăvară o să fie totul praf, și n-or să aibă ce să pună în pământ. Sau, la cei care nu vor putrezi și vor fi plantați, primul cartof care se infectează va fi cel care are deja infecția în tubercul. Și, la cele mai mici condiții climatice, mana va ataca întregul ogor. Deci vor fi probleme la înființarea culturii, în primăvară. Și asta nu numai pentru că unii agricultori nu știu ce trebuie făcut pentru a obține culturi sănătoase, ci și pentru că nu au putere economică pentru a aplica tehnologia. Cine-și poate permite să facă asemenea investiție? Cine are bani pentru câte un tratament pe săptămână contra manei, cum a făcut, anul acesta, SCDA Suceava? “Guvernanții, Ministerul Agriculturii au simțit că această cultură e-n pericol și, în toamna aceasta, au luat subvenția la grâul pentru sămânță pentru a da subvenție la cartoful de sămânță, în vederea stimulării agricultorilor să folosească sămânță bună – a arătat dl Dumitru Bodea. Anul acesta, în primăvară, era asigurat numai 5 la sută din necesarul de sămânță de cartof și nici aceea nu s-a vândut; nici aia n-a ajuns la producători. Noi numai nu le-am dus cartoful de sămânță acasă, l-am lăsat la 5.000 lei/kg, dar nici așa nu l-au cumpărat. Din neștiință, din neputință, sunt mulți factori. De aceea au intervenit guvernanții. Însă, în primăvara anului 2006 va fi și mai puțin cartof de sămânță. Dar, cu cei 3.500 lei/kg pentru bază, 3.000 lei/kg pentru clasa A, 2.500 lei pentru clasa B, cred că o să-i îndemne să cumpere cartofi de sămânță. Deși e foarte puțină sămânță, e bine ca măcar aceasta, care s-a produs cu eforturi mari, să ajungă al producători”. Acum nu trebuie înțeles că SCDA Suceava are puțină sămânță de cartofi pentru că n-ar fi obținut o producție bună. Pe total, producția a fost bună, dar suprafața cultivată a fost mică, doar 75 ha (90 ha, cu tot cu suprafețele pentru experiențe și culturi tehnologice). Pentru că Stațiunea a rămas cu puțin teren. Când avea 2.000 ha, în structura culturilor cartoful ocupa până la 270 ha; se putea face și rotația culturilor. În prezent, mai are doar 860 ha teren arabil, pe care trebuie să cultive și grâu și furaje pentru animalele de rasă și alte plante și să amplaseze și câmpurile experimentale pentru cercetare. E bine să știe și cei care au putere de decizie că Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava face ameliorare și producere de sămânță la 9 plante de cultură, având, după Stațiunea Fundulea, cele mai multe specii la care este autoare de soiuri și la care este obligată să producă și sămânță. De-a lungul timpului, cercetătorii de la SCDA Suceava au creat 52 de soiuri și au produs tehnologii pentru zona aceasta. De asemenea, trebuie înțeles că agricultura are caracter zonal: ce este bun pentru Franța, nu este bun pentru România, iar ceea ce este bun pentru zona de sud a țării (Bărăgan) nu este bun pentru zona noastră. În toată lumea se creează soiuri locale, pentru anumite zone. Deci agricultura este zonală și fiecare zonă trebuie să-și facă propriile tehnologii și propriile soiuri. S-au adus soiuri din Franța, care au răbufnit în producție 1-2 ani, după care au căzut! Numai soiul local rezistă și dă cele mai bune producții. Însă, acum, din cauza suprafeței mici pe care o mai deține SCDA Suceava, nu se poate asigura bine nici protecția (izolarea) culturii de cartof pentru sămânță. Și-atunci unde să-l cultive? Pe trotuar? Deci lipsește o verigă tehnologică esențială – o zonă închisă a cartofului de sămânță. “Se știe că, din cauza bolilor virotice care se transmit foarte ușor, cartofului îi trebuie un spațiu destul de mare de izolare. Ar trebui să începem cu niște microzone, în care să se producă numai material de sămânță. Se pot identifica anumite zone apărate natural, cu păduri în jur. Asta se poate face numai cu intervenția statului – preciza dl Constantin Săicu. Dar dacă statul nu vrea, n-o să fie niciodată. Statul trebuie să investească, să determine proprietarii ca, într-un anumit bazin, să cultive numai verigi biologice superioare. Adică să nu cultive fiecare ce vrea, ci toți să cultive aceeași categorie biologică sau categorii apropiate. Toți spun că-i economie de piață și fiecare face ce vrea. În Canada, dacă în zonele care sunt protejate pentru crearea spațiului de izolare la porumb, floarea-soarelui, cartof de sămânță cineva seamănă ceea ce nu trebuie, vine cu elicopterul și-i arde cultura, fără comentarii! Dar statul ajută să-și recupereze banii. Și la noi, dacă pentru toată lumea cu teren în zona respectivă subvenționează sămânța, atunci nu-i nici un fel de problemă. Înainte de 1990, în jurul Stațiunii era zonă închisă pentru cartof. Atunci, în toate satele din jur, mergeam la oamenii care aveau terenuri aproape de lan și le dădeam, gratuit, sămânță de cartof din categorii biologice superioare. Nimeni nu punea cartof de consum, infectat cu viroze. În felul acesta ne protejam ca de la ei să nu vină boala la noi”. SCDA Suceava creează soiurile, face sămânță și o dă mai departe. Dar cine o s-o multiplice? Pentru că – susțineau interlo-cutorii noștri – sistemul organizatoric de producere a seminței este alandala, nu este pus la punct. SCDA este singurul pro-ducător de categorii biologice superioare. În mod normal, ar trebui ca baza, care pleacă din Stațiune, să fie înmulțită în uni-tăți specializate pentru producerea de sămânță, care să facă C1. Există câteva asociații agricole, dar sunt prea puține și nu pot asigura necesarul. Și-atunci, ce se întâmplă? SCDA vinde cartoful din categoria biologică bază agricultorilor, iar ei din bază fac cartof pe care-l consumă. Pentru că nu-i organizat un sistem de producere de sămânță. Multiplicatorii de cartof de sămânță sunt foarte puțini sau nu sunt interesați să producă sămânță, din cauza prețului mic. Și dacă Stațiunii i se va mai lua din suprafață, o să producă sămânță din verigile bază, dar cine o va multiplica? Unii vor spune că, în primăvara anului viitor, de exemplu, problema se va rezolva importându-se cartof de sămânță. Dar câți particulari își vor putea permite să plătească 25-27 mii lei/kg? La 4 t sămânță la hectar, cât trebuie obligatoriu, numai sămânța ajunge la 100 milioane lei! Se scade subvenția, de 14 milioane lei, dar tot trebuie 86 milioane/ha! E peste puterile țăranului să dea atât numai pentru sămânță de import. Și-atunci, de ce să nu fie stimulată producția internă de sămânță?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: