„De ce să postim...?“ (Is. 58, 3)

Gânduri despre post

Ne apropiem de Postul “bucuriei”, Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, și m-am gândit c-ar fi bine să medităm puțin înainte de a începe aceste drum al urcușului duhovnicesc, răspunzând la această întrebare: De ce să postim? Știm că cel mai de preț bun al omului este viața și, pentru a susține și a înfrumuseța viața, omul ar trebui să-și organizeze toată activitatea cu “înțelepciune”. Apoi iarăși știm că viața omului nu se sfârșește odată cu moartea, ci ea continuă și-n veșnicie, de aceea profunde sunt cuvintele Mântuitorului: “Ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt. 16, 26).
 

Știm că omul este alcătuit din două părți, una materială – trupul și cealaltă spirituală – sufletul: “Atunci luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Fac. 2, 7). De aceea adevăratul scop al ființei umane în această viață este “de-a lucra cu frică și cu cutremur la mântuirea sa” (Fil. 2. 12). Pentru a ajunge la împli-nirea acestui scop, omul în drumul său spre veșnicie trebuie să-și “strunească” trupul și sufletul, pentru a ajunge la desăvârșire și a avea siguranța primirii cununii mântuirii. Începutul trebuie să-l facă cu cele externe – de la mâncare – și până la cele interne – în-frângerea tuturor poftelor, dorințelor, simțurilor, gândurilor, patimilor, pentru ca “toată viața noastră Lui Hristos să o dăm”. Din acest motiv, pentru a veni în ajutorul creștinului, Sfânta Biserică a rânduit timpuri speciale în care omul credincios este îndemnat și ajutat de a medita mai mult la cele viitoare decât a se ocupa de cele vremelnice. Aceste răstimpuri nu sunt altceva decât posturile din cursul anului bisericesc, pe care le știm cu mic cu mare, din moși-strămoși. Oare de ce au postit înaintașii noștri “cei morți întru nădejdea învierii și a vieții de veci” și de ce trebuie să postim și noi? În câ-teva cuvinte vrem să răspundem și să ne întărim, spunând pentru că: – postul este calea sigură spre desăvârșire și spre sfințenie; – postul este o faptă de virtute, adică o stăruință spre cele sfinte; – postul este un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, de renunțare și de jertfă spre progres duhovnicesc; – postul este lucrul lui Dumnezeu, căci lui nu-i trebuie hrană – zice Sf. Simion al Tesalonicului, de aceea el aduce o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu; – postul este viață și petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană; – postul este izgonire a patimilor, deoarece lăcomia întărâtă patimile trupului; – postul este armă împotriva diavolului; – postul este un exercițiu al voinței, care își arată dominația asupra instinctului de hrană și asupra poftei și plăcerilor legate de acest instinct; – postul este înfrânarea de la ispita ochilor și a inimii. De aceea Sf. Ioan Gură de Aur zice: “Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochii și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru”; – postul este expresia pocăinței pentru păcatele săvârșite, este drumul înfrânării de la păcate; – postul sprijină rugăciunea, el face ca sufletul eliberat de tulburarea poftelor trupești să se înalțe cu ușurință la Dumnezeu; – postul este aflarea înțelepciunii, legalității și curăției față de tot și de toate, întoarcerea la izvorul cel curat al vieții, la Dumnezeu și la ascultarea Cuvântului Lui; – postul este o manifestare profund pozitivă, luminoasă și activă, este o năzuință spre unirea cu Dumnezeu către o viață mai deplină în El; – postul este veselia și bucuria duhului, triumful veșniciei asupra vremelniciei, biruința dreptății asupra minciunii, a iubirii asupra urii, a luminii asupra întunericului; – postul este “asemănarea în duh”, Împărtășit cu Duhul lui Dumnezeu și de aceea postul întotdeauna se încheie și se-mplinește, desăvârșindu-se cu Sfânta Împărtășanie, cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos; – postul este o pregătire spre Calea către Dumnezeu, dar nu trebuie să devină prilej de automulțumire, ca nu cumva să umbrească ținta drumului; – postul este un exercițiu la care ne cheamă Biserica, crucea pe care trebuie să o purtăm pentru a învia omul cel nou, nemuritor după chipul lui Hristos; – postul ajută sufletul să-și redobândească echilibrul și libertatea pentru o viață liniștită, puternică și folositoare lui și celor din jur; – postul este îngăduință, înțelegere, prietenie și iubire; – postul este mijloc de tămăduire a bolilor noastre sufletești și trupești, un mijloc de însănătoșire; – postul pregătește Sfinții, pregătește Sfintele Moaște, le dă “ușurătate”; – postul… etc. Drumul mântuirii este drum spinos la început, dar cu cât înaintăm mai mult pe el prin post și rugăciune stăruitoare cu atât spinii încep să dispară și el devine curat, neted și plin de bucurie. De aceea doresc ca bucuria Postului ce-l începem să fie bucuria îngerilor, ce L-au găsit pe Pruncul Iisus născut în Peștera Bethleemului cântând cu ei primul colind: “Slavă întru cei de sus Lui Dumnezeu, și pe pământ pace și între oameni bunăînvoire”. Pr. MIHAI ARGATU, Parohia Iacobeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: