„Clopotul Bucovinei” – între controverse și drumul spre Europa

A ieșit de sub tipar cel de-al patrulea număr al contro-versatului ziar „Clopotul Bucovinei” (Cernăuți-Rădăuți, an I, august-septembrie 2005), publicație editată sub patronajul Societății pentru Cultură Românească „M. Eminescu” din Regiunea Cernăuți, al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din ace-eași regiune și sub grija nemijlocită a Asociației Culturale „Flondor” din Rădăuți. Locul editorialului este ținut de un articol consacrat sărbătorii „Limba noastră cea română”, desfășurată la Cernăuți toamna aceasta. Articolul este preluat din „Libertatea cuvântului” și este semnat de ziaristul Vasile Carlasciuc. Ioana Andreea Pânzar semnează în paginile 2 și 3 un amplu și documentat material privitor la situația Transnistriei.

 

Cu o motivație semnată de avocatul Mircea Rusu paginile 4, 5 și 6 îl aduc în atenția opiniei publice pe ziaristul Petro Kobevko, cunoscut ca redactor-șef la publicației cernăuțene „Ceas”. Iată ce spune domnul Kobevko în interviul acordat sub titlul „Un vecin este bun este mai valoros decât un frate drept”: ”Jurnalistul în Ucraina de azi trebuie să fie liber în exprimare, liber în acțiuni, el trebuie să-și asume o mare responsabilitate pentru fiecare cuvânt și faptă, care se adresează cititorului, omului în general. Lui îi revine o misiune cardinală: prin ochii, vorbele și conștiința sa poporul vorbește, vede, aude și controlează puterea. În perioada președinției lui Viktor Yușcenko, jurnaliștii au încetat de a mai apăra interesele unor persoane influente și ale unor politi-cieni. Ei au început să-și îndeplinească misiunea lor firească; nu țin cont de nimeni și de nimic, informează corect societatea. Acum nu mai sunt teme interzise pentru ziariști. Și avem primele rezultate ale presei libere din Ucraina. Poate că aceste rezultate nu sunt pe măsura așteptărilor, dar ele, totuși sunt deja. Datorită unei informări corecte și di-recte a populației, Puterea a început să-i elimine pe cei corupți și hoți iar politicienii acordă mai multă atenție ne-voilor poporului și nu buzu-narelor proprii”. (Băgați la cap, ziariști din România și fa-ceți și domniile voastre întocmai!). În continuarea interviu-lui, dl Kobevko își spune punctul de vedere în legătură cu comunitatea românească din Cernăuți și liderii aces-teia. (De teama unui „incendiu” care m-ar putea cuprinde prefer să nu reproduc nici un pasaj, sperând totodată că voi avea ocazia să discut personal cu dl Kobevko!). Interviul este consemnat de profesorul Vichentie Nicolaiciuc, unul dintre militanții pentru democrație și toleranță de la Rădăuți. Profesorul Nicolaiciuc poate fi regăsit în pagina 7 în ipostaza de analist politic. Semnatarul ajunge la concluzia că „limba moldovenească nu există. Ea a fost inventată cu alfabet chirilic de structurile bolșevice ale Kremlinului pentru a șterge caracterul românesc al Basarabiei și este o reminiscență din timpul existenței statului sovietic.” Am citit cu mare atenție ziarul „Clopotul Bucovinei” și-mi pare rău că n-am găsit nici un articol semnat de profesorul Mihai Pânzaru (sau am găsit?), oricum stilul de polemist al domniei sale este inconfundabil și mai așază puțină sare și piper în Bucovina aproape apatică, unde moartea, uitarea, istoria nedreaptă, cotidianul meschin, bolile transformă totul în apă și pământ. La urma urmei, zarva și controversele înseamnă viață…