Maestrul Ion Irimescu: ultimul drum

Marele sculptor Ion Irimescu a fost condus duminică, 30 octombrie, pe ultimul drum. Sub un soare care a strălucit tot timpul zilei, așa cum strălucea și sufletul Maestrului, Patriarhul Artelor a fost condus spre Cimitirul Oprișeni de peste 2500 de oameni. Dispariția Maestrului Ion Irimescu la câteva ore după ce a împlinit 102 ani și 8 luni a făcut imediat înconjurul lumii, astfel încât, în răstimpul în care trupul său neînsuflețit s-a aflat depus în Galeriile de Artă, alături de marile sale creații, printre care se numără “Odihna”, “Elegie”, “Pegas și Apollo”, “Sapho”, “Buna-Vestire”, “Icar”, “Omul cu pasarea de aur”, Clepsidra timpului”, au venit cei care l-au cunoscut, au venit oficialități, au venit veterani de război, au venit prietenii săi, au venit și oameni de rând, să-l vadă pentru prima și ultima dată, pentru a-i atinge mâinile care, în locul dălților care au făcut ca marmura să nască mitologii, țineau acum o cruce din ceară. În cele trei zile, numărul coroanelor din partea celor care l-au iubit pe Maestru s-a apropiat încet, încet de vârsta acestuia, un moment aparte fiind consemnat în seara zilei de sâmbătă, când, un bun prieten al Maestrului, Înalt Prea Sfințitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a venit la căpătâiul său pentru a-i aduce un ultim omagiu și pentru a oficia, așa cum cere rânduiala Bisericii Ortodoxe, slujba de citire a Stâlpilor. „A fost un bun român și creștin, un apostol al spiritualității, al credinței noastre strămoșești, pe care îl port mereu în sufletul meu și în rugăciunile mele”, a spus IPS Pimen.

 

Duminică, fiecare dangăt de clopot al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, aflată la câțiva pași de Muzeu, aducea tristețe în suflete, basorelieful reprezentând Adormirea Sfintei Fecioare, aflat deasupra ușii de la intrare, fiind realizat de sculptorul Ion Irimescu, pe vremea când era la Școala de Arte Frumoase din București. Atmosfera devine și mai tristă odată cu garda de onoare for-mată din jandarmi evidențiați din jurul sicriului, cu apariția mașinii care va duce corpul neînsuflețit și cu venirea rând pe rând a preoților. În clep-sidră, timpul cernea ultimele firicele de nisip ale prezenței fizice a Maestrului în Muzeul ce-i poartă numele. În jurul amiezii începe slujba religioasă, oficiată de un impresionant sobor de preoți ortodocși de la paro-hiile din Protopopiatul Fălticeni, avându-l în frunte pe părintele consilier la Arhie-piscopia Sucevei și Rădăuților Gheorghe Brădățan și pe preotul catolic Ioan Lungu. Și iată vine clipa în care artistul poposește pentru ultima oară în fața Muzeului. Emoția poate fi cu greu stăpânită, mai ales în rândul oficialilor prezenți, pentru că ultima dorință a Maestrului, aceea de a vedea ușile Muzeului deschise și vizitatorii intrând pentru a-i admira opera nu a putu fi respectată. Primul cuvânt a fost rostit de preotul Gheorghe Brădățan: „A fost și va fi un model în ceea ce privește modestia și credința în biserica noastră.” Din partea administrației publice locale a vorbit vice-primarul Sabin Ghilea: „Dumnezeu a decis să ni-l ia pe Ion Irimescu, dar persoana sa și-a câștigat definitiv dreptul la un prezent etern, pentru că Ion Irimescu este un om al prezentului, punct de referință pentru ființele sortite să rămână vii și dincolo de viață.” În continuare, acad. Alexandru Zub a prezentat mesajul Academiei Române, cu sublinieri referitoare la prezența Maestrului în secolul XX, „secol pe care Ion Irimescu l-a traversat aproape integral și chiar depășindu-l cu o secvență”, un secol de schimbări frecvente, unele dramatice, care au marcat existența omului, a artistului Ion Irimescu. Ca fost student și bun prieten al Maestrului, și-a exprimat durerea, regretul pictorul Dan Hatmanu, regret adâncit de faptul că Ion Irimescu a plecat dintre noi în săptămâna când se împlineau 145 de ani de la fondarea învățământ artistic la Iași, unde a activat alături de Corneliu Baba. Mesajele din partea Preșe-dinției României și a Guver-nului au fost prezentate de ministrul agriculturii Gheor-ghe Flutur, care a scos în evi-dență personalitatea marelui artist și a promis sprijin pen-tru terminarea lucrărilor de reparații la Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni. La rându-i, secretarul de stat Virgil Nițulescu a transmis un mesaj din partea ministrului culturii, scoțând în evidență modestia Maestrului. Criticul de artă Alexandru Cebuc s-a referit la anii alături de Maestru, sigur că „opera lui Ion Irimescu va rămâne în viitor ca una din operele de căpetenie ale culturii româ-nești”. Criticul de artă Valen-tin Ciucă a readus în memoria celor prezenți importanța Maestrului în arta româ-nească, în spiritualitatea ro-mânească, considerând că Ion Irimescu „trebuie să ne oblige la un lucru: la recunoștință și să trăim ca să-l pomenim”. Și-au mai prezentat oma-giile prefectul Orest Onofrei și subprefectul Alexandru Băi-șanu, profesorul Mihai Vitcu a dat citire mesajului trimis de fostul președinte al țării și un apropiat al Maestrului, Ion Iliescu, iar din partea Con-siliului Județean a exprimat un pios omagiu președintele Gavril Mîrza. La începutul secolului tre-cut își satisfăcea stagiul mili-tar la unitatea din Fălticeni Ion Irimescu. În timpul celui de-al doilea război mondial, Ion Irimescu a lăsat Parisul pentru a fi pe front în slujba patriei. „Armata, Jandarmeria au pierdut un mare prieten, iar onorurile militare acordate se regăsesc în stima și prețuirea, în dragostea și recunoștința, în tristețea cumplită și în dorul de a-l avea pe Maestru printre noi”, a spus comandantul Centrului de Instrucție Jan-darmi „Petru Rareș” Fălticeni, col. Constantin Străjer. În acordurile fanfarei, cor-tegiul funerar urcă încet, încet pe ulița Rădășenilor, lăsând în urmă casele în care, cândva, au locuit Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și alte personalități ale culturii și artei românești. Drumul spre cimitir a fost deschis de 6 călăreți din co-muna Rădășeni, îmbrăcați în frumoase costume populare, unul dintre ei purtând drapelul tricolor. Deși nu a avut copii, dar i-au plăcut foarte mult, pe ultimul drum Maestrul a avut parte de peste 150 de copii de la școlile din municipiu, care au dus în fața cortegiului cele aproape 100 de coroane. Fiecare popas pentru citirea Sfintei Evanghelii și clopotele Bisericii Oprișeni care se aud din ce în ce mai tare parcă ne spun că despărțirea de Ion Irimescu este din ce în ce mai apropiată. La slujba religioasă oficiată în Biserica de la Oprișeni, picturile, cu chipurile de sfinți și îngeri, făcute de Maestru în anii studenției, parcă au privit cu tristețe sicriul în care se afla cel ce și-a pus amprenta și în acest lăcaș de cult. Dar puțini dintre cei care l-au condus pe artist pe ultimul drum au avut posibilitatea să intre în biserică, aceasta devenind neîncăpătoare în câteva se-cunde. Preoți, maicile de la Mănăstirea Buciumeni, direc-torul Muzeului „Ion Iri-mescu”, prof. Gheorghe Dăs-călescu, viceprimarul Sabin Ghilea, artiștii plastici, prie-teni și oameni de rând, care l-au iubit și prețuit foarte mult, se închină în fața Maestrului, îi ating mâinile reci ce au dat atâtea sute de forme bronzului și își exprimă regretul că cel mai iubit dintre fălticeneni nu mai este printre ei. Onorurile militare oferite de jandarmii C.I.J. Fălticeni au făcut ca atmosfera să fie mai încordată, mai emoționantă, fiind trase în aer trei salve de armă și fiind intonat Imnul național. În jurul orei 16,00, maestrul a fost depus în criptă alături cea care a fost Doamna Jenița, soția mult iubită.