Cine n-are bătrâni să-i cumpere, îndeamnă o povață dășteaptă din popor. Da’ cine-i are, ce să facă cu ‘mnealor, aud?! După cum îi vezi, pe mai toate palierele, fii convins că nu dau pe dinafară de voioșie & îndestulare. Vegetând și promenând, în timiditate stângace, pe culoarele îngălbenite ale vieții, îi vezi pe vreo bancă chitind, deja, spre zările cu verdeață (full) de care nu uită să le tot pomenească dl preot. Îi privești cum monitorizează, grijuliu, la nepotul din dotare, urcat ori scăpat de pe trotinetă. Îi vezi și îi auzi des, da’ îi înțelegi arar. Da’ ei EXISTĂ. Enigmatici, încă, și cuminți. Ogârjiți de poveri, pururi însă demni. Și parcă acum s-au luminat, cumva, și ar ști ce să facă și cum să-și drămuiască viața. Da’ pârdalnica s-a cam dus. Și senzația lui, parcă, ai nimărui?! Care nu cruță. Paliativ călduț, mulți își află, din ce în ce mai zelos, oareșcare liniștire prin preajma Divinului. Hotărât, cartea cea câștigătoare. Privitul în gol nu ocolește pe nime.
Dumitru Brădățan
Oare o să mă întâlnesc cu mama, Dincolo?!, întreba… mama, înainte de stingere?! Cel de Sus, oare există cu adevărat? Fără de tagadă. Dar pentru asta zilele și nopțile (câte mai sunt ele acolo) trebuie primite și tâlcuite altfel decât priveala la eclipsa pe care o sorbi, neguros, printr-un ciob de sticlă petrecută prin fum. Mă bucură să-i auz pe fârtații iberi cân’ zic la jubilación cuvântului “pensie” și los jubilados – pensionarilor. Ș-atunci, inimioara ne mai vine cumva la loc, căci oamenii noștri nu-s chiar bătrâni, ci doar au lungime de zile. Ca niște veritabili señores de edad, un fel de domni, cum ar veni, daa, preste vârsta lor… Așa cum nici femeile nu îmbătrânesc vreodată, ci etatea le conferă doar un spor frumușel de noblețe. Frumușel nr. 1. Vorba guristei nurlii din Suceava…
Comentarii