Sub amenințarea dezastrelor

Podul de la Ițcani, luat în sfârșit în serios

Impresionantă desfășurare de forțe la pod la Ițcani. Profitând de vremea favorabilă, SC Civica SA a „desantat” în albia râului Suceava un pluton masiv de utilaje grele și de forță umană, care a despicat cursul apei pentru terminarea pragului de fund din aval. Scopul construcției, pe înțelesul tuturor, e domolirea șuvoiului în zona pilelor. De la darea lui în folosință, în 1978 (pilele și culeele, acestea din urmă fiind picioarele de pe maluri, datează de pe vremea austriecilor), pe sub construcția vitală pentru economia județului și mai ales în scriptele autorităților a curs atâta apă. Acum, în sfârșit, s-a luat taurul de coarne. Lucrările, care nu constau numai în această operațiune, au fost încredințate în regim de urgență, fără licitație, SC Civica, de către Primărie, după ce vara aceasta podul a fost serios amenințat de viitură. După cum vă amintiți, construcția a fost dezafectată traficului rutier în acea perioadă, primarul Ion Lungu întrebuințându-și din plin puterea de convingere la Guvern pentru acordarea fondurilor necesare demarării lucrărilor.
 

Întâmplător sau nu, edilul-șef a avut în fața colegilor de alianță câștig de cauză, Executivul deblocând de la buget 20 de miliarde, din cele 28 cât costă în total, po-trivit studiului de specialitate întocmit de administrația suceveană, reabilitarea podului. Investiția e cea mai mare de până acum la acest obiectiv, căci lucrări au mai fost făcute și sub alte administrații. Propriu-zis ele au început pe vre-mea regretatului primar Con-stantin Sofroni, însă, din eter-nul motiv al lipsei de fonduri, au fost sistate, fiind reluate și apoi oprite, după același sce-nariu și sub administrația Io-nescu. Primarul Ion Lungu, cel mai norocos în atragerea fon-durilor, e hotărât, însă, să fi-nalizeze lucrările și să ia de pe capul sucevenilor o proble-mă ce trenează de atâta vreme. Pe șantier, agitația e maxi-mă. Autocamioane, vole, ex-cavatoare, tot felul de utilaje de mare tonaj, motopompe, electropompe și un echipaj de 20 de meseriași ce le mâ-nuiesc nu stau o clipă locului. Condițiile meteo trebuie ex-ploatate la maximum, căci în cazul pornirii ploilor nu le-ar fi prea ușor celor de la Civica. Ușor nu le-a fost nici până acum, ne spune „Dumnezeul” șantierului, ing. Valerică Pintilie, un mustăcios răgușit (în vacarmul de pe șantier e aproa-pe imposibil să te faci înțeles fără să strigi din răsputeri) și simpatic pe care îl întâlnim afundat până la genunchi în mâl. Puțin balet, puțin mai multă echilibristică și reușim să ne refugiem pe un petec mai uscat de pământ. Primim informații, pe scurt: „Lucrarea de bază e construcția pragului de fund, care constă într-un ecran de etanșare din beton, ce se toarnă la o adâncime de 7 m sub nivelul apei. Vă dați seama că principala problemă pentru noi a fost ce altceva de-cât apa. Dar, cu ajutorul teh-nologiei, am reușit s-o învin-gem”. „I-ați deviat cursul și presupun că n-a fost tocmai floare la ureche…” „Au fost mai multe devieri. Întâi pentru consolidarea uneia dintre pi-lele podului, când s-a închis malul drept, după aia s-a în-chis malul stâng pentru a face loc la mijloc părții lucrate de cea nelucrată, între ape, apoi iar malul drept, când s-a dat drumul la apă peste dever-sor”. Aflăm din gura ingine-rului că, din cauza apelor mari, în timp, dar mai ales vara aceasta, talvegul în zona podului (nivelul pământului sub apă) a coborât drastic, pilele podului fiind în pericol de clivaj. „A fost nevoie de o consolidare provizorie la pila 1”, adaugă omul, abătând ulterior asupră-ne potop de termeni tehnici din care ne prefacem că înțelegem totul. Văzându-ne încurcătura, „Dumnezeul” de șantier o ia mai moale și ne liniștește: săptămâna viitoare 95% din ce-i mai greu vor fi de domeniul trecutului. Miercuri, la ora documentării noastre, ecranul de etanșare era aproape turnat. „Când estimați că veți da podul… la cheie, cum ar veni?” „Anul acesta ne apropiem de final. Vor mai fi pe urmă lucrări de protecție pe malul drept. Pe o lungime de aproape 200 m. La cel stâng sunt făcute”. Pe șantier o întâlnim și pe șefa Biroului Investiții din Primărie, dna Elena Cazac. La început puțin scumpă la vorbă (cutuma instituției din care face parte e că, în Primărie, nu-mai primarul vorbește; asta nu înseamnă, bineînțeles, că vorbește singur, nu?). O asigurăm că dl Lungu nu are la ce să se supere atâta vreme cât noi realizăm o documentare la fața locului (și, sincer, nu-l știm pe dom’ primar așa de supărăcios). Dăm voinicește drumul benzii de reportofon. „Ne-am întâlnit la lucrare, ne reamintește cu sârg interlocutoarea, iar anul acesta sperăm s-o finalizăm în ceea ce privește albia râului. E partea cea mai dificilă. La anul vom continua cu protecția malului drept. Față de 1997, când s-au demarat lucrările, situația din teren s-a schimbat. Vom face în plus o expertizare a lucrărilor executate deja, și mă refer la cele de pe malul stâng, pentru a vedea dacă nu cumva în timp, ele au fost afectate. Dacă va fi nevoie, vom in-terveni”. La întoarcere, pentru că dna Cazac venise cu maxi-taxi, o invităm în mașina redacției, că tot avem drum spre oraș. Sporovăim, ca oamenii care se întorc de la fața locului. „E o lucrare importantă și cred că domnul Lungu a demonstrat până acum că se ține de cuvânt”, ne zice neutru șefa de la Investiții. Ca să completeze: „Nu că-l laud, că mi-e șef, dar se vede ceva în urma lui. Știți, el are o vorbă. Dacă am promis, nu pot să nu mă țin de cuvânt, așa ne spune dânsul”. Nu ținem să-i stricăm femeii din Primărie cheful și mai aflăm, deși știam, că edilul-șef are de gând să aducă în Burdujeni apă de la Berchișești. Că unul dintre obiective e gaz metan până și în Burdujeni-sat. De ce să-i stricăm cheful? Până la urmă, Ion Lungu, numărul 13 în topul eficienței șefilor de administrație la nivel național, a cam făcut, față de alți primari, ce a zis că face. De l-ar ține obiceiul. În față, strada Traian Vuia, proaspăt asfaltată, se așterne molcom, fără urmă de gropi, cum n-a fost demult. PS1. În Ițcani, prin varii medii, circulă un zvon potrivit căruia „mafioții” din zonă, care înainte vreme se zice că obișnuiau să o pună de mici afaceri cu motorină cu cei care reabilitau podul, șomează în momentul de față. Aprozarul s-a cam închisă. Unde sunt „viiturili” de altădată, care luau din senin, așa, de-al dracu’ butoaiele cu combustibil? PS2. Ne-am ferit cât am putut în acest material de termenii de strictă specialitate pentru a nu cădea în… eroarea unui coleg de breaslă, care anunța cu maximă seriozitate pe vremuri că podul de la Ițcani riscă prăbușirea din cauză că nu s-a dat cu… praf de fund. Mama lui de Saprosan.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: