Construirea de case pentru sinistrați, urgența zero!

Interviu cu Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților – Înalt Prea Sfințite Pimen, se știe că Biserica Ortodoxă Română are o bogată activitate filantropică. În acest an, nenorocirile care s-au abătut asupra țării au accentuat necesitatea dezvoltării acestei laturi a activității sale. Cum răspunde Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților acestui nedorit imperativ al vremii? – Prin colectarea de alimente și prin construirea unor locuințe, materialul lemnos luându-l, în scurtul răstimp cât ne-a aparținut, din pădurea care urmează să ni se dea; mâna de lucru o plătim din banii dați de credincioși din protopopiate și, în primul rând, prin contribuția voluntară a oamenilor de aici, care ajută la construirea acestor case. – Cum arată o asemenea casă? – O casă este compusă din trei camere, la parter, din care una este bucătărie. În afară de acestea, este și o cămară, iar dacă se vrea, în spate se poate face o baie, și se va face dacă va fi nevoie. Iar la mansardă sunt două camere mari.
 

– Ați menționat că este vorba de o sută de case. Și apoi, cum au fost aleși, din zecile de mii de năpăstuiți, cei care se vor putea bucura de un adăpost confortabil datorită Înalt Prea Sfinției Voastre și Bisericii din Bucovina, pe care o păstoriți? – Această cifră a fost lansată de diferite persoane. Eu nu spun o sută de case, ci de cât este nevoie și cât noi avem posibilitatea să tăiem din pădure. Pentru că pădurea nu se taie cum vrei, ci după niște legi. Asta-i una. A doua problemă, desemnarea persoanelor care au nevoie de aceste locuințe se face de către instituția statului – Prefectura – și de instituția Bisericii noastre – conducerea eparhiei. – Către ce zone ale țării v-ați îndreptat? Ați ales anumite zone sau totul este numai în funcție de cerințe? – În funcție de cerințe, trebuie în toate zonele țării, însă, deocamdată, am început cu cei de lângă noi. Adică, cu zona Bacăului. – Când v-a venit ideea și când ați început s-o puneți în practică? – Ideea mi-a venit îndată ce am auzit despre această nenorocire. Și, luând aminte că noi avem ceva rezerve de lemn din ceea ce ni s-a dat, dar care ni s-a luat înapoi și, înțeleg, ni se va da înapoi întreaga suprafață, deci luând aminte de faptul că avem ceva material și, mai ales, că vom avea așa cum se cuvine, potrivit legii, am zis să facem aceste case. Pentru că ele costă mult mai puțin decât o casă construită din alte materiale decât lemnul și se face mult mai repede și în orice sezon. Este o lucrare de primă urgență sau, cum se zice, de urgența zero! – Ați înzestrat pe cineva până acum cu o asemenea casă? – Până acum avem durate 15 case, în zona Moineștilor, care, în două săptămâni vor fi acoperite. – Cine este autorul proiectului acestor case? – Cu modestie, subsemnatul… – Ministrul lucrărilor publice, Laszlo Borbely, lansa, ieri dimineață, ideea – fără să deconspire cine i-a dat această idee – că este mai rentabil să ridici case din lemn, cum ați spus Dv., mult mai repede și cu costuri mai mici, decât din alte materiale. Credeți că i-a venit lui ideea sau pur și simplu a aflat ce ați făcut până acum Dv.? – Bănuiesc că a aflat de la domnul ministru Flutur, pentru că eu m-am sfătuit cu dânsul, ca om care are o experiență deosebită și o râvnă deosebită pentru ajutarea acestor oameni. Și, fiind el un om practic, adică bucovinean și silvicultor, un om de înaltă omenie, m-am sfătuit și am ajuns amândoi la concluzia că, într-adevăr, o casă de lemn este mult mai practică pentru momentul de față. Și, probabil, în discuțiile pe care le-a avut cu domnul ministru Borbely, a formulat această soluție. – Unde ați găsit resursele materiale și financiare necesare? S-a putut recurge la pădurile Fondului Forestier Bisericesc? – Da, am recurs la pădurile Fondului Bisericesc, înțelegând suprafețele care s-au dat din acest fond protopopiatelor, și la o rezervă creată prin administrarea celor 90.000 hectare care ni s-au dat, dar care, repet, s-au luat înapoi. Deci este o resursă. A doua resursă, mai ales cu privire la partea financiară, este, cum am mai spus, de la credincioși. În afară de ceea ce credincioșii au dat prin protopopiate, vin credincioși, fără să cer, și îmi aduc bani, mai mulți sau mai puțini. Deci îi mână Dumnezeu. Să vă dau un exemplu. Acum câteva zile, am fost într-o zonă, și a venit o femeie foarte necăjită, disperată, cu gândul de a solicita un ajutor pentru a termina de acoperit casa; mai avea nevoie de 40 de coli de tablă, de ceva cherestea pentru dușumele ș.a.m.d. Am spus că cheresteaua o am, dar și că tabla înseamnă o sumă de bani. Sigur, cred că o să găsesc posibilitatea, am zis eu cu o oarecare îngândurare. Venind de la familia respectivă, la 50 de metri de unde descărcam materialul, iată că vine o persoană și-mi bagă în buzunar un plic cu bani. N-o cunosc pe persoana aceea. Și, sigur, nu puteam să număr acolo banii. După ce-am plecat de-acolo, am numărat banii. Câți bani mi-a dat?! De două ori cât costă tabla! Așa că mai am să dau și altcuiva. Deci Dumnezeu poartă de grijă, numai că noi trebuie să fim oameni foarte cinstiți, să administrăm aceste posibilități materiale și financiare ca pe Sfintele Taine. Altfel, Dumnezeu ne va pedepsi cu mai multe nenorociri decât ne-a pedepsit până acuma. – O întrebare grea, Înalt Prea Sfințite: credeți că nu era mai simplu dacă cele 90.000 ha vă rămâneau în continuare în proprietate și se dovedea pe parcurs dreptul de proprietate asupra lor? – Dacă destinația veniturilor de pe aceste suprafețe era în conștiința lor, adică ajutarea celor două categorii de bolnavi – monumentele istorice și oamenii -, îmi dădeau și restul, fără să mă întrebe de prea multe documente, cum mă întreabă acum și ca pe hoții de cai mă judecă. Vor să amâne rezolvarea acestei probleme, ca să mai poată lua de acolo, așa cum se ia, ca să nu folosesc alt cuvânt. Deci n-a fost această conștiință și încă nu este această conștiință a destinației veniturilor din această proprietate. Dar nădăjduim că mai târziu vor înțelege. Oricum, norocul mare este la domnul Flutur, care ține foarte mult ca Legea aceasta a proprietății să fie aplicată. Sigur, pe lângă dânsul se află și alte persoane, tot așa de sincere față de binele obștesc și de prestigiul țării, ca o țară care respectă legile cu privire la proprietatea privată. – Cine sunt cei care nu vor? – Dumnezeu poate să-i numere! Ne-ar trebui un an de zile să-i putem număra… – Atât de mulți sunt?! – Majoritatea covârșitoare a celor foști. Foști, dar și actuali.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: