Cavalcada sfinților militari de la Pătrăuți în apărarea Sfintei Cruci

Întruchipare a spiritualității ortodoxe trăite dintru început pe plaiurile bătrânei Moldove, ctitoriile voievodale impresionează și astăzi, după atâtea veacuri, prin realizarea lor artistică, prin arhitectura și pictura pe care atât de armonios o îmbină și, nu în ultimul rând, prin mesajul pe care îl transmit. Pictura murală ce înveșmântează pereții bătrânelor ctitorii este, am putea spune, reflexul unei vieți, este modul nostru specific de a dialoga cu istoria într-o complexitate și originalitate aparte. Nu surprinde faptul că, în contextul relativ unitar al programelor iconografice, au apărut inovații care nu pot fi interpretate decât ca intenționate, astfel explicându-se introducerea – sub imperiul pericolului otoman permanent – a unor teme care aveau menirea să invoce ajutorul divin.
 

Așa este și binecunoscuta Cavalcadă a Sfinților militari de pe peretele vestic al Bisericii „Sf. Cruce” – Pătrăuți – o scenă admirabilă prin eleganță și foarte grăitoare prin conținut, reprezentând o solemnă ceată de călăreți, o simbolică procesiune de 16 sfinți militari pe cai, însoțind pe împăratul Constantin cel Mare. Prezența în această compoziție picturală a Sf. Constantin cel Mare are un tâlc istoric deosebit. Marele bizantinolog Andre Grabar a văzut în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva turcilor, îndemn pe care purtătorul de biruință Ștefan cel Mare l-a adresat în repetate rânduri între-gii creștinătăți a vremii. Prin reprezentarea acestei teme în pictura murală de la Pătrăuți, apoi la Bălinești și Arbure, se avea în vedere menirea acestei teme iconografice de a ține trează conștiința moldovenilor și de a-i îmbărbăta în lupta pentru apărarea dreptei credințe și a independenței țării. Bătălia de la Pons Milvius, istorisită de Eusebiu din Cezareea, era în principiu cunoscută de către iconografi. Potrivit povestirii lui Eusebiu, în drum către Roma, în ajunul bătăliei cu Maxențiu, împăratul Constantin a văzut deasupra soarelui care apunea o cruce luminoasă însoțită de cuvintele In hoc sig-no vinces (prin acest semn vei învinge). După victoria dobândită la podul Milvius, împăratul a înțeles pe deplin că triumful creștinismului nu mai poate întârzia. Așadar, acest eveniment istoric era sigur bine cunoscut de către iconografi la mijlocul secolului al XV-lea. Amintim astfel fresca din Capela San Francesco din Arezzo, atribuită pictorului inovator al Renașterii care a fost Pierro de la Francesca, datată cândva între anii 1452 – 1466, ori reprezentarea sa în frescele mai vechi din secolul al XIII-lea de la Biserica „Sf. Împărați” din Ohrida. O ceată de călăreți înarmați – de fapt, personaje sacre cu Arhanghelul Mihail în frunte, urmat de împăratul curând creștinat, purtând dalmată și coroană, de sfinții taxiarhi Gheorghe și Dimitrie, de cei doi Teodori, Procopie și Mercorie, așadar de protectori ai oștirilor birui-toare, regăsiți în hramuri ale vremii lui Ștefan cel Mare, o vreme aspră, de răz-boaie și jertfe – pășește victorios parcă, sub semnul acum descoperit al Crucii, într-o biserică ce are ca hram, nu întâm-plător, simbolul creștinătății. Ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că, din punct de vedere stilistic, repre-zentarea Cavalcadei de la Pătrăuți ține de viziunea medievală a Răsăritului bi-zantin, în vreme ce reprezentarea de la Arezzo ține stilistic de orizontul umanist al Renașterii. Iconografii moldoveni au îmbogățit compoziția din punct de vedere teologic, transformând viziunea împă-ratului într-o emblemă perpetuă a victo-riei prin Cruce. Cavalcada de la Pătrăuți este o materializare a spiritului militant caracteristic Moldovei lui Ștefan cel Mare, cel ce devenise un adevărat apostol al lup-tei împotriva turcilor, fiind primul dinast din Europa de Răsărit care și-a propus să transforme războiul de apărare contra ne-credincioșilor într-o adevărată cruciadă cu participarea tuturor capetelor înco-ronate de pe continent. Așa cum odinioară împăratul Con-stantin a pornit împotriva păgânilor și i-a zdrobit, spunea A. Grabar, tot așa Ște-fan cel Mare al Moldovei, un nou Con-stantin, va învinge pe dușmanul necre-dincios în numele Crucii. Mergând pe firul acestui raționament, desprindem două momente, două aspecte importante : Biserica Moldovei era ală-turi de domnie în eroica luptă pentru liber-tatea țării, împotriva unui dușman necredincios; Biserica era pe deplin conștientă de imensele resurse ale imaginii reli-gioase în opera de educare a oamenilor chemați să participe la marele efort de autoapărare. Dr. VASILE M. DEMCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: