Întâlnire de taină cu Colombo

Detectivul particular, spaima soților infideli, a partenerilor necinstiți și a politicienilor care se cred în viața de toate zilele buricul pământului Cu musca pe căciulă fiind, v-ați simțit vreodată urmăriți, ați avut senzația că tot ce fa-ceți, de la simpla strângere de mână a unui cunoscut și până la o întâlnire pe care o voiați clandestină cu amanta, aman-tul, vă este înregistrată până la detaliu? Ați făcut potlogării economice? Ați tras țeapă unui partener de afaceri și ați dispărut ca măgarul în ceață? Sunteți pe cale să trageți pe cineva în piept și credeți că sunteți mai șmecher decât vic-tima dumneavoastră? Vi s-a cam înfundat, căci, de vreo lună de zile, potrivit Legii 329/2003 și normelor ei de apli-care, în peisajul social a apărut un personaj descins direct din stirpea lui Sherlock Holmes, Hercule Poirrot și confrații a-cestora: detectivul particular.
 

Vă credeți buricul pămân-tului, politician sau autoritate locală, ce vă faceți de cap, ghi-dându-vă în viața de toate zile-le după principiul că actele dumneavoastră în afara servi-ciului sunt exclusiv de dome-niul intimității și dreptului la viață privată? Vi s-a înfundat iarăși, căci oricine poate apela la un detectiv particular spre a vă cerceta conduita și mora-litatea publică. (La urma ur-mei, cine v-a pus să vă faceți persoane publice?!). Întâlnire cu Colombo De curând, în peisajul suce-vean a fost atestată și a primit licența de a funcționa o agen-ție a detectivilor particulari, numită, dacă-mi amintesc bi-ne, „Colombo”(de altfel, sin-gura, din câte cunoaștem, de până acum). Despre această meserie ca-re inflamează mințile iubitori-lor de romane polițiste și care a inspirat literatura de gen, am stat de vorbă cu cine altcineva decât cu… Colombo, șeful a-cestei firme. L-am numit astfel din motive lesne de înțeles. Nu se cheamă, până la urma urmei, așa firma? E mai șic și parcă mai calat profilului meseriei decât dacă am spune că interlocutorul nostru se numește Ionescu, Popescu sau Stan Păpușă (și nu se numește așa, în nici un caz). O masă oarecare, într-un loc cât se poate de public Locul de întâlnire cu Colombo mă așteptam să fie în altă parte decât cel în care am fost invitat. O banală crâșmă, ce-i drept cu oarece pretenții, în centrul orașului, în care vin personaje de toate condițiile, unde fiecare știe pe toată lumea și niciunul nu cunoaște pe nimeni. Comandăm votci. Cafele. Pe urmă iarăși votci. Stingem cu bere, ca doi consumatori care n-au treabă cu nimeni, în afara paharului din față. Și întindem, și răsucim pe toate părțile povestea detectivului particular… Cu ce se mănâncă detectivul particular – Nenea Colombo, nu mă aburi cu texte de lege. Zi-mi ca să priceapă tot prostul. Ce inves-tighezi cu oamenii din subordine? – Ce-mi dă voie legea. – Normal, hă, hă!, dar mai precis? – Mă pot interesa, la cererea clientului, de conduita și moralitatea unei persoane, de sol-vabilitatea și seriozitatea partenerului potențial într-o afacere, găsesc persoanele dispărute de la domiciliu, pot urmări bunuri aflate în liti-giu… – Protecție, ceva? – Da, protecție împotriva scurgerii unor in-formații din sfera vieții private sau a agenților economici care doresc să păstreze confiden-țialitatea acestora. – M-ai lămurit… Da’ te poți lua, să zic așa de oricine, poți face ce vrea mușchii tăi? – Nu. În cazul în care constat că clientul so-licită să fa activități ce contravin legii ori bu-nelor moravuri, trebuie să anunț poliția. Dacă se încalcă siguranța națională trebuie să anunț, știi tu pe cine… băieții cu privirea albastră. Băieții anoști, dar și cei cu ochi albaștri – Că veni vorba. De unde-ți recrutezi oa-menii? Nu ai printre dânșii și foști indivizi cu ochi ca ai lui Dobrin? – Ei, nu! Ăștia sunt, dacă vrei, baza. Au ex-periență, vocație și câtă vreme sunt corecți și nu încalcă deontologia profesională, sunt bine primiți. Dar mai am și foști polițiști, ba chiar foști sportivi. Bineînțeles, am și angajați care nu ies cu nimic în evidență, anoști – anoști la prima vedere, dar care sunt cei mai rari. Trebuie să știe cu ce se mănâncă meseria și, de obicei, dintr-un bleg, nu poți scoate un zmeu. – Eu, cu fața mea de bleg, adică, pot să mă bag la tine? – Poți, tată. Trebuie să fii cetățean român, să ai studii cel puțin medii, să fii apt medical, să ai cazierul curat și să nu fii autoritate pu-blică. Bineînțeles îți trebuie atestatul de de-tectiv, care se ia cu examen. 15 fotografii pe secundă din geantă – Ca lumea. Ai aparatură beton sau umbli cu lupa? – Da, cu lupa. Îl vezi pe ăla de la masa aceea, cu pipița lângă el? Bun băiat. De trei zile îl ur-mărim. Fii atent la masa vecină. Ăia care beau coniac și sunt gălăgioși sunt ai mei. Vezi gentu-ța de piele pe masă? Uită-te bine! Vezi ceva? În momentul ăsta, individului i se fac 15 fotogra-fii pe secundă. Din geantă. Lupă, ai? L-a dat nevastă-sa în primire, vrea să divorțeze, că-l bănuie de mult că are pe alta. Ea ne-a angajat. Știm tot ce face, de dimineață până intră-n casă. Mă uit la individul fotografiat de 15 ori în-tr-o secundă cu milă. Sărmane, cine te-a pus să calci strâmb și să vii în crâșmă cu amanta? – Înregistrări audio? – Orice, în condițiile legii. Observare di-rectă, fotografiere, înregistrări audio-video, pot să solicit din arhivele și evidențele instituțiilor publice date care nu sunt, bineînțeles, secrete, clasificate, cum e moda acum, și nu aduc atingere vieții private, familiale ori drepturilor și libertăților fundamentale. – Cum le zici mata, Bibicule… – Stai, că nu am voie să interceptez convor-biri sau comunicări telefonice, telegrafice, transmise prin fax, rețele electronice, nu am voie să interceptez, să sustrag, să rețin sau să deschid fără drept corespondența, nu am voie să îmi efectuez activitatea într-un spațiu privat. Am voie în tot ce se consideră spațiu public. – Și protecția ta, cine ți-o asigură? Nu sunt riscuri? – Cei de la Protecția Consumatorului, hî, hî. Nu. Glumesc. Ești pe barba ta. De aia, am ne-voie și de sportivi, și de foști polițiști, dar, în teren, te descurci singur. Te aperi singur, dar te apără și legea, care e pentru toți. Am ieșit din localul acela anonim lăsân-du-l în plata Domnului pe individul cu pipiță, care habar n-avea ce i se coace. Ce bucurie pe nevastă-sa când o vedea pozele! În urmă, cei doi angajați ai lui Colombo trăgeau la coniace și la poze, câte 15 pe secundă (pozele), de te durea mintea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: