Camil Petrescu – teoretician al teatrului

Afirmându-se ca autor dramatic, cronicar, teoretician, regizor și îndrumător teatral, Camil Petrescu a-pare ca un om de teatru complet. El este, fără îndoială, primul teatrolog serios pe care-l cunoaște literatura română, precum și unul dintre cei care cred că trebuie să-și aplice cu consecvență ideile într-o activitate concretă. O tentativă de fundamentare feno-menologică a fenomenului teatral este lucrarea: Modalitatea estetică a teatrului (1937), lucrare care reu-nește, într-o manieră sistematizată, numeroasele sale idei despre teatru, idei răspândite cu generozitate prin articole și cronici efemere.
 

La data apariției acestui opuscul, scriitorul anunța că el ar constitui numai un capitol din introducerea unei lucrări cu adevărat vaste. Astfel, o primă carte trebuia să dea ,,descrierea structurală și clasificativă a spectacolelor” (de la match-ul sportiv până la filmul vorbitor), să situeze teatrul în limitele genului spectacol ca, în final, să ilustreze ,,funcționarea con-ceptului de valoare artistică în teatru”. Cartea a doua urma să trateze ,,receptivitatea emotivă a spectatorilor și modurile ei, natura afectelor care se desfășoară pe scenă și procesul creației scenice în motivele lui genetice”, toate echivalând cu ,,o psihologie a teatrului și a specta-colului în genere.” Cea de-a treia carte urma să studieze, conform intenției autorului, ,,tehnica apropiată a scenei prin coordonarea rezultatelor a-flate și expuse în cărțile precedente”, ultimului volum, al patrulea, reve-nindu-i sarcina de a releva ,,caracterul implicațiilor sociale și culturale specifice artei spectacolului.” O asemenea lucrare, deloc comodă, ridicând serioase impedimente te-oretice, ar fi țintit, în concepția auto-rului, să devină ,,una dintre acele monografii pe care o recomandă știința generală a artei, ca fiind prin-tre soluțiile mai indicate să elucideze marile dificultăți metodologice în Estetică.” Modalitatea estetică a teatru-lui este, chiar în forma în care a apă-rut, ,,prima incursiune teoretică sis-tematică, la noi, efectuată de la mare altitudine spirituală, de la nivelul u-nei solide culturi estetice și filoso-fice, în arta spectacolului” (Ion Sîr-bu), iar meritul lui Camil Petrescu este acela de a fi fost primul autor dramatic român care a încercat o cuprindere vastă, din unghi filosofic, a artei spectacolului. O întrebare neliniștitoare pentru conștiința estetică revine ca un leit-motiv în toate timpurile: care este e-sența teatrului? După un efort susți-nut de supunere a ,,principalelor concepte despre reprezentarea dra-matică”, Camil Petrescu rămâne cu sentimentul persistent că acest concept este imposibil de definit exact, propunând o definiție posibilă, apro-ximativă: ,,O producție teatrală este o exhibiție organizată, al cărei obiect este o întâmplare reprodusă în fața unei mulțimi anume adunată.” Contribuția esențială a acestei lucrări este însă alta. Ea constă, mai întâi, în delimitarea a două tendințe istorice ce s-au manifestat în toate timpurile și care ar caracteriza, în primul rând, reprezentarea drama-tică: ,,De la originea probabilă a tea-trului, atât cât e cunoscut, se perpe-tuează două moduri de a fi istorice. Unul e reprezentarea unui text, altul este liberul exercițiu teatral al omului actor, atât cât îi îngăduie mijloacele fizice și intelectuale, în primul caz accentul căzând pe o creștere inte-lectuală, pe substanțialitate; atenția sa era îndreptată asupra frumuseților textului pe care actorul îl recita.” În acest context, cea mai persistentă tendință exercitată în manifestația dramatică este primatul textului, pentru că fraza, ca organ existențial de expresie impune semnificația tex-tului. Reprezentația teatrală nu poate fi desprinsă de ideea de dramatic, iar aceasta, la rându-i, nu poate exista decât legată de destinul uman. Prin dramă se înțelege ,,orice operă lite-rară / literatură dramatică destinată teatrului.” Este momentul în care Camil Petrescu operează o delimita-re esențială între act și acțiune, com-bătând acea concepție potrivit căreia ,,o dramă este autentică dacă are o multă și vie «acțiune»… Teatrul e act. Acțiunea este altceva. Actul este în conștiința tradusă, acțiunea auto-mată.” Prof. AMALIA POPESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: