La S.C. PISCICOLA SA Fălticeni

“N-am întreprins nimic împotriva proprietarilor de terenuri”

După 1993, de când foștii proprietari ai terenurilor de sub luciul de apă pe care-l administra S.C. PISCICOLA SA Fălticeni și-au revendicat drepturile, unii au primit titluri de proprietate, alții au rămas numai cu adeverințe de proprietate, dar pește (ca di-vidende) au primit toți. Mai mult de-atât, nu au primit pește numai pentru terenul aflat sub luciul de apă, ci și pentru cel din preajmă. Și asta, din cauza unor liste fă-cute haotic de către comisiile locale de fond funciar, cum se exprima cineva care s-a aflat în miezul problemei. Între timp – susțin persoanele care s-au adresat redacției “Crai nou” – S.C. PISCICOLA ar fi solicitat, de mai multe ori, Comisiei Județene de Fond Funciar anularea hotărârilor de validare pentru o parte din acele terenuri. Motivul solicitării? Faptul că, în anul 1993, Comisia Județeană, cu încălcarea legislației în vigoare, a emis hotărârile respective, prin care s-a acordat calitatea de acționar și pentru terenuri ce aparțineau amenajărilor închiriate de S.C. PISCICOLA SA Fălticeni de la SGA și de la fosta RAIF Suceava.
 

În septembrie 2003, Prefectura, respectiv Comisia Județeană s-a adresat Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Agriculturii, explicând situația și rugând să se emită, în regim de urgență, o hotărâre de guvern care să reglementeze modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru cetățenii ale căror terenuri se găsesc sub luciu de apă, conform art. 4, alin. 1 din Legea nr. 1/2000. (Legile proprietății adoptate prin asumarea răspunderii guvernamentale de actualul executiv reglementează și acest lucru). Un alt aspect ce ne-a fost sesizat se referă la aplicarea Legii 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, care prevede(a) înființarea Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol. Compania, conform actului normativ amintit, a preluat terenurile de sub luciul de apă de la ADS și de la CN “Apele Române” și administrează amenajările piscicole proprietate publică și privată a statului și se ocupă de concesionarea fondului piscicol din bazinele piscicole naturale, aplică strategia națională în domeniul fondului piscicol și gestionării durabile a acestuia, prin pescuit și repopularea bazinelor piscicole naturale. În lege nu se face deci referire la amenajările piscicole, cum sunt cele care au aparținut S.C. PISCICOLA SA Fălticeni. Însă, fostul Guvern Năstase a adoptat o hotărâre, prin care și amenajările piscicole au putut fi preluate de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, în vederea concesionării lor. Și acestea au fost concesionate de către S.C. PESCOLIV SRL Fălticeni. Cum, potrivit legii, CNAFP nu putea să încheie contracte de arendă cu țăranii, a găsit altă portiță. S.C. PISCICOLA a încheiat contracte de arendă cu țăranii și primește pește de la CNAFP (prin SC PESCOLIV), pe care-l dă la țărani. Practic, PISCICOLA a rămas fără pește (fără luciu de apă), deși are contracte cu țăranii, se mai arată în sesizarea adresată redacției. Cititorii noștri au văzut (citit) că unii proprietari ai terenurilor de sub luciul de apă se declară în continuare nemulțumiți de situația actuală, ridicând și alte probleme decât cele expuse mai înainte și arătând cu degetul spre S.C. PISCICOLA și S.C. PESCOLIV Fălticeni. Câtă dreptate au sau, mai bine spus, au ei dreptate, când acuză conducerile acestor două societăți? Vom vedea mai departe. Printr-un ordin al ministrului agriculturii, din 2003, toate unitățile piscicole (Fălticeni, Cluj, Giurgiu, Neamț, Dolj, Constanța etc.) rămase neprivatizate de Agenția Domeniilor Statului au fost transmise, cu titlu gratuit, către CNAFP. PISCICOLA a rămas cu magazinele, deci cu activitatea de comercializare a peștelui. La vremea respectivă, CNAFP nu a vrut să preia tot terenul de aici – 625 ha –, aflat în inventarul Ministerului Agriculturii; a preluat numai 226 ha, care nu era în litigiu. Anul trecut însă, conform HG 69/2004, CNAFP a preluat acțiunile ADS-ului de la unitățile piscicole rămase neprivatizate, deci și acel teren aflat în litigiu (409 ha de la PISCICOLA Fălticeni), care însă este domeniul public al statului. Noi am reprezentat interesele statului, dar nu putem să ne pronunțăm în legătură cu acel teren. Asta pot s-o facă Comisia Județeană de Fond Funciar sau instanța de judecată. Însă, în decursul timpului, am învățat că oamenii aceștia au o problemă și am venit în întâmpinarea lor. Cum? Alte unități piscicole, din Iași, Cluj etc., au mers până la Curtea Supremă, au câștigat și nu au dat niciodată nimic celor care au revendicat terenul – ne-a spus dl FLAVIUS MELINTE, fost director al S.C. PISCICOLA și actualul director al S.C. PESCOLIV SRL Fălticeni. Din punct de vedere legal, la aplicarea Legii 18/1991, cu toate modificările ulterioare, foștilor proprietari li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza art. 36. Dar ei niciodată n-au fost acționari, în sensul Legii nr. 31; n-au dobândit un număr de acțiuni și nici n-au dobândit adevăratele atribute ale proprietății. Deci nu puteau dispune de teren. Au fost intitulați totuși “acționari”. Asta le dădea un drept de creanță asupra societății, reglementat, ulterior, prin Legea 48/1994, care stabilea că primesc echivalentul a 600 kg grâu la hectar. Dar toate actele premergătoare și ulterioare, culminând cu anexa 19 (la Legea 18/1991), care le recunoștea acest drept de creanță, au fost întocmite, validate și certificate de comisiile locale de fond funciar, apoi de Comisia Județeană. Noi, niciodată, n-am avut competența să spunem că x are sau nu are dreptul la o anumită suprafață de teren. An de an, această anexă (nr. 19) a fost întocmită, sub formă de tabele nominale, de către comisiile locale de fond funciar și validate de Comisia Județeană, după care au fost remise S.C. PISCICOLA, care a plătit, în fiecare an, aceste așa-zise dividende acționarilor, plătind chiar mai mult decât echivalentul a 600 kg grâu la hectar. N-a existat nici un an în care noi să nu achităm aceste drepturi. Anul trecut, “echivalentul” acesta, în pește, a fost de 6 milioane lei/ha. Și marea majoritate a oamenilor sunt mulțumiți. Dacă ar fi fost acționari în sensul adevărat al cuvântului, ar fi trebuit să împărțim cu ei profitul și pierderea. Pentru că noi, în perioada de timp friguros, timp de 6-7 luni, stăm în șomaj. Asta nu se știe! Am luat măsuri și am făcut eforturi mari ca să menținem producția la 800-900 kg pește la hectar, în timp ce producția medie pe țară este de sub 200 kg/ha. Revenind la măsurile luate de comisiile de fond funciar, menționez că între 1994-2003, printr-o interpretare greșită a Legii 18/1991, s-au emis titluri de proprietate unora dintre solicitanți (la Rădășeni, în proporție de 90 la sută). S-au emis și fișe proces-verbal de punere în posesie, în mod ilegal, pentru că, efectiv, n-aveau cum să fie puși în posesie. Dar S.C. PISCICOLA n-a cerut niciodată invalidarea vreunui titlu de proprietate. Noi n-am fost parte în nici un proces, nici în contradictoriu cu proprietarii, nici cu Comisia Județeană, nici au Apele Române. Noi n-am făcut decât să respectăm Legea 18, respectiv, am primit anexa 19 (tabelele nominale cu proprietarii) și am făcut plata dividendelor, creându-le și facilități proprietarilor (le-am dus peștele în comune, l-am dat în etape, pentru a-l putea valorifica etc.). Nu i-am stânjenit cu nimic, n-am făcut decât să ne onorăm obligațiile. Litigiu a fost între “Apele Române” și Comisia Județeană. “Apele Române” au cerut și au obținut anularea hotărârilor Comisiei Județene. Și nu a mai existat baza legală pentru a plăti dividende. Atunci, pentru că PISCICOLA a recunoscut că folosește aceste terenuri care au aparținut oamenilor, a intervenit la ADS și a demonstrat că totuși trebuie plătite dividende. Lucru ce nu l-a făcut nici o altă unitate piscicolă din țară. Apoi am convenit să încheiem contracte de arendă cu proprietarii, dar la nivelul anexei 19, până la soluționarea litigiului. Pentru că sunt doi proprietari – statul și proprietarul de drept –, amândoi având un interes legitim. Și am încheiat contracte de arendă cu toți proprietarii de drept, inclusiv cu cei care aveau numai adeverință, urmând ca, în termen de 6 luni, să dovedească cu forme legale că sunt proprietarii terenurilor. N-a fost nici o secundă intenția de a pune sula în coaste proprietarilor, ci doar o măsură de a ne apăra. Pentru că, în multe cazuri, pe anexa 19 apăreau persoane cu suprafețe mai mari și altele cu suprafețe mai mici decât în realitate (sunt litigii între unii dintre ei). Deci, din 2003, de când n-am mai putut da dividende conform anexei 19, am plătit în continuare arendă, în baza contractului, celor care au dorit să-l încheie. Iar contractele de arendă exprimă dorința ambelor părți, fiind încheiate – după consultări și discuții cu reprezentanți ai unor instituții avizate și ai proprietarilor de terenuri – în conformitate cu Legea nr. 48/1994. Și am dat echivalentul în pește a 600 kg grâu/ha, deși puteam să începem negocierea de la un kg pește la hectar. Din 409 ha revendicate, s-au încheiat contracte de arendă pentru 390 ha, suprafață aflată pe teritoriul a 12 comune. Celor care n-au vrut să încheie contracte de arendă le rămânea calea legală de a se adresa fie Comisiei Județene, singura competentă să rezolve o problemă de fond funciar, fie instanței de judecată. Unii s-au adresat Comisiei Județene, Ministerului Agriculturii etc. și, nemulțumiți de răspuns, s-au adresat, calomnios, prin presă. Au făcut și reclamații la Poliție și la PNA. Și n-a fost găsită nici o neregulă, nici o încălcare a legii. Deci ei n-au urmat calea legală și nu s-au adresat justiției. Este clar că nu urmăresc să-și apere drepturile, ci să ne aducă nouă atingere, prezentând distorsionat adevărul. Rămâne acum să se aplice noile legi ale proprietății – arăta dna GABRIELA HOLOTĂ, directoarea SC PISCICOLA SA. Interlocutorii noștri au subliniat necesitatea păstrării iazurilor, în primul rând pentru producția de pește, precum și pentru regularizarea cursurilor de apă, păstrarea pânzei freatice la un anumit nivel și a microclimatului etc. Și apoi, se exploatează terenuri care n-au fost niciodată exploatate. Ca argument în acest sens au fost amintite hărțile cadastrale, pe categorii de folosință ale terenurilor, din care reiese că, înainte de colectivizare, în proporție de 80-90 la sută, acele terenuri erau pășuni degradate sau mlaștini cu stufăriș. Sadoveanu venea la vânătoare, pe aici. Și nu vâna în lanuri de grâu! Deci aceste terenuri n-au fost arabile, în totalitate; li s-a dat o folosință, prin aceste amenajări piscicole. Iar, dacă s-ar retroceda foștilor proprietari, s-ar întâmpla ca la iazul de la Calafindești-Șerbăuți, care, în 5-6 ani, s-a transformat într-un stufăriș cu sălcii cât mâna. Ni s-a mai spus că PISCICOLA, din 1993 până în 2005, n-a făcut decât să respecte legislația în vigoare. Ba, mai mult de-atât, dacă s-a luat o măsură, aceea a fost în favoarea proprietarilor, cu respectarea legii, desigur. Nu am încălcat legea și nu am întreprins nici o măsură împotriva proprietarilor de terenuri – susțin ei. Și noi înclinăm să le dăm dreptate. Pentru că, altfel, după atâtea sesizări și reclamații la adresa lor, care au fost verificate și cercetate inclusiv de Poliție și PNA, acum ar fi fost în alt loc!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: