Platon Pardău

„Ploua fără nici o speranță, dur, drept din înaltul ceru-lui, și pe ape înfloreau spume albe. Nu se vedeau decât ape astfel înhorbotate și linia sălciilor și răchiților terfelite, acolo unde fusese cândva malul râului devenit fluviu și răsturnat peste câmp. Dincolo de tren, șuvoiul se oprea la doi kilometri, într-un crâng de salcâmi”. Fragmentul nu este decupat dintr-un reportaj al actualității, ci dintr-o carte, inspirată dintr-o realitate proaspătă atunci și apărută la Editura Eminescu în 1973: „Aproapele nostru aproape” de Platon Pardău.
 

Am citit-o, tânără ziaristă, pentru eroul ei ziarist, pentru lumea ziarului din planul secund al acțiunii, iar mai târziu, reîntoarsă în Bucovina, am răsfoit-o încercând să identific locuri, oameni, întâmplări, dar când am aflat că unul dintre personaje nu avea cum să se urce în tren la Zamostea, am înțeles că intrasem de fapt pe tărâmul imaginar al Dorunei și că subtitlul volumului, o relatare, era înșelător. Și cu toate acestea, cartea mi-a fost scoasă din bibliotecă și adusă în față ochilor de unda u-nuia din puhoaiele acestor zile, ca o poveste tot atât adevărată, cât cele pe care acum inundațiile le gravează aievea. Fiindcă, dacă există savori, arome, gesturi, care te reîntorc în copilărie, în tinerețe, există tot așa și realități care te catapultează în universul unei cărți. În partea lui rămasă oarecum în umbră. Miracolul ține de calitatea cărții. Iar cărțile lui Platon Pardău și viața, în subtilă complicitate, continuă să germineze viitoare întâlniri.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: