Mefitex SA își caută dreptatea prin Europa

Una dintre firmele sucevene care au înregistrat în ultimii ani o creștere a celebrității în plan local și național este Mefitex SA. Din păcate celebritatea a fost una cu puternice aspecte negative, motivele mediatizării intense a numelui firmei fiind cel mai adesea legate de datorii la diverse bugete ori, și mai grav, acuzații de evaziune fiscală pe scară largă cu prejudicii de zeci de miliarde. Conducerea societății nu a încercat să contracareze această publicitate negativă, dar și-a căutat în justiție dreptatea, sperând că, odată demonstrată nevinovăția, buna credință a firmei va fi evidentă. Dl Victor Sfarti, directorul Mefitex SA, susține că seria de atacuri împotriva societății pe care o conduce are o motivație simplă.

 

Patrimoniul societății include, printre altele, un pavilion administrativ la care se adau-gă spații de producție și depozitare situate în municipiul Su-ceava. Această avere imobiliară, evaluată la prețurile pe care piața de profil suceveană le-a impus, se cifrează la sume cu multe zerouri, indiferent de ce fel de monedă vorbim, nouă sau veche. Aventura Mefitex în justiția română începe în 2002, după apariția Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 40, referitoare la recuperarea arieratelor bugetare, care prevedea, printre altele, eșalonarea datoriilor la bugetul statului cu anularea penalităților în anumite cazuri bine întemeiate. Mefitex SA a întocmit docu-mentația și, pentru că nu avea datorii curente, a solicitat și anu-larea penalităților, în conformitate cu prevederile OUG nr. 40. Au urmat o serie de acte de control care au scos societatea da-toare cu zeci de miliarde. Ca urmare, finanțele sucevene au scos la vânzare o parte a patrimoniului firmei, inclusiv sediul administrativ. Odiseea continuă cu contestarea de către Mefitex a actelor de control, obținând în justiție suspendarea vânzării pavilionului administrativ până la efectuarea unei expertize. Contrar sentinței judecătorești, finanțele vând către Regia Autonomă de Drumuri și Poduri pavilionul administrativ. Noul „proprietar”, RADP, apelează la instituția executorului jude-cătoresc în încercarea de a intra în posesia bunului achiziționat. Prin bătălii succesive în instanță, conducerea Mefitex reușește să obțină anularea vânzării, recuperându-și sediul adminis-trativ. Conform spuselor dlui Victor Sfarti, Mefitex SA a avut parte inclusiv de un control al Curții de Conturi (!), instituție ce și-a motivat demersul (altfel nefondat în virtutea limitelor im-puse de jurisdicția Curții), prin intenția de a verifica cum și-au făcut datoria, în raport cu Mefitex SA, organele de control ale statului în acțiunile lor de până atunci. Acțiunea este acceptată de către conducerea societății tocmai în ideea de a lămuri situația și de a dovedi buna credință a firmei în raporturile cu statul. Controlul C.C. a calculat penalități și majorări, aferente celor 21 de zile cât a durat controlul, de 1,8 miliarde lei. Mefitex SA contestă la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, dar răspunsul a fost o somație de plată. Actualmente, societatea suceveană a epuizat, într-o serie de procese, toate căile de acțiune și recurs pe care justiția română i le punea la dispoziție conform legilor în vigoare. Aceasta după, ce procesele dintre Mefitex și instituțiile statului s-au judecat la instanțe de diferite niveluri din Suceava, Ploiești, Pitești și prin alte orașe pe unde au fost strămutate cauzele. Convinși că dreptatea e de partea lor, doar că justiția română e prea oarbă pentru a vedea faptele, membrii conducerii Mefitex SA au decis să apeleze la instanțe europene, respectiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, acționând, în luna iunie 2005, în această instanță o serie de instituții ale statului român. Chiar dacă o serie de bătălii au fost pierdute, iar altele câștigate (vezi cazul recuperării pavilionului administrativ), războiul dintre Mefitex și statul român nu s-a finalizat. Acceptarea dosarului în instanța de la Strasbourg le dă speranțe celor de la Mefitex că șansa de a-și dovedi nevinovăția este una reală.