George Enescu la Suceava

O excelentă colaborare, care îi are coautori pe rectorul Universității de Arte „George Enescu” Iași, prof. univ. dr. Viorel Munteanu, și pe directorul-general al Complexului Muzeal Bucovina, Constantin-Emil Ursu, a alăturat cele două instituții, cu sprijinul Consiliului Județean Suceava și având parteneri media ziarele „Crai nou”, „Monitorul de Suceava” și „Obiectiv de Suceava”, într-un mă-nunchi de manifestări cultural-artistice cunoscute sub numele de „Vacanțe sucevene”. Ultima dintre acestea a adus la sfârșitul săptămânii trecute, în spațiul expozițional de la parterul Muzeului de Istorie Suceava o expoziție de reproduceri foto după imagini și documente consacrate lui George Enescu și una de lucrări de pictură. Din păcate, aceasta din urmă nu s-a bucurat nici de prezentarea anunțată din vreme și nici de informația privind autorul și titlul fiecărui tablou în parte.
 

Ceea ce deținem este ceea ce ne-a oferit afișul, „Pictori ieșeni”, cu înșiruirea numelor lor: Amă-riuței Gina, Iordache Anca, Popescu Ana Maria, Lupașcu Elena, Humoreanu Lucian, Păduraru Petru, Ciobanu Claudiu, Crâșmaru Stelică, Botez Marinela, Nicolaev Miruna, Gheorghiță Vornivu Elena, Pop Eugen, Homiceanu Rada și Tomulescu Iulian și cu amănuntul oferit de directorul Com-plexului, că este vorba de creații aparținând studenților Universității. Impresia vizitatorului, de ansamblu eclectic, a și vorbit de altfel de o etapă de căutări în definirea propriei personalități. Vârful de interes al manifestării l-a constituit, neîndoielnic, prezența muzicologului conf. univ. dr. Florin Bucescu (însoțit de dna Maria Bucescu, venind tot din lumea muzicii). Domnia sa, preci-zând de la început că ține locul rectorului, apre-ciatul compozitor Viorel Munteanu, originar din Reuseni-Udești, fiu al Bucovinei cu care Bucovina se mândrește (reținut de interese speciale pentru învățământul superior muzical), a mărturisit bucuria acestui prilej de întâlnire cu publicul iubitor de artă de la Suceava. Cu atât mai mult cu cât el însuși, născut în România Mare, lângă Sto-rojineț, în satul Broscăuții Noi, este bucovinean. După o scurtă (și întotdeauna binevenită în fața unui public divers) prezentare (elev al profeso-rului Odobanschi, din Rădăuți, care i-a sădit și cultivat dragostea pentru muzica simfonică, fol-clorist, autor și coautor de studii în domeniul et-nomuzical), oaspetele a abordat personalitatea lui George Enescu la o jumătate de veac de la stingerea din viață, împlinită în primăvara acestui an, Anul Internațional George Enescu. În câteva clipe, publicul (subțire și la propriu în amiaza toridă a zilei de vineri, 29 iulie 2005, dar și la figurat) a trăit revelația întâlnirii cu un admirator în cunoștință deplină de cauză al creației enesciene. Apreciat în lumea specialiștilor, și după 50 de ani de la moarte, a spus muzicologul Florin Bucescu, poporul îl acceptă numai ca rapsod, George Enes-cu rămânând în continuare un maestru pentru maeștri. Cu mare interes au fost urmărite poveș-tile (adevărate) ale oaspetelui – despre prezența sa în cor, fiind pe atunci student la Teologia bucu-reșteană, la prima pomenire a lui George Enescu, imediat după moarte, despre distrugerea casei natale a lui George Enescu, după stabilirea lui în străinătate, și refacerea ei într-o zi și-o noapte, așa-zicând, prin recuperarea fiecărei bârne, a fiecărui pervaz de fereastră de la săteni, imediat ce specialiști de la U.N.E.S.C.O. (alertați de com-pozitor) s-au interesat de soarta acesteia, despre ușoara rezervă a bucovinenilor față de George Enescu din prea marea lor iubire față de Ciprian Porumbescu, despre comemorarea religioasă, întâia după o jumătate de secol, organizată de Universitatea ieșeană acum, în mai 2005, ș.a. Dar, în picioare, pe o căldură africană, cu o încântare absolută a fost trăit spectacolul audierii, comen-tate de profesorul Florin Bucescu, a Rapsodiei I și partea I pentru orchestră, Preludiu la unison, a Suitei I. Pe de o parte au fost observațiile dom-niei sale, fir călăuzitor pentru participanți (în majoritate artiști plastici și ziariști), iar pe de altă parte bucuria cu care ni le împărtășea. Cu părul alb și mustața și barba cărunte, profesorul Florin Bucescu lăsa să i se citească pe chip plăcerea copilărească, adică desăvârșită, a inserției piesei folclorice românești în Rapsodia I, a preluării în spirit a folclorului, a doinei, în Preludiu, a geniali-tății creației enesciene. Starea de extaz a maes-trului Florin Bucescu s-a transmis publicului suce-vean, pe care impresia celestă din finalul Prelu-diului, l-a găsit, grație domniei sale, pregătit să o împărtășească. Iubirea profesorului Florin Bucescu pentru Bucovina merită un răspuns pe măsură, iar dra-gostea sa nețărmurită pentru George Enescu me-rită valorificată în continuare la Suceava, pentru câștigul incontestabil al sucevenilor. Așteptăm cu interes paginile următoare ale colaborării Comple-xului Muzeal Bucovina cu Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: