Educatorul român – între sublim și ridicol (I)
Îmi amintesc de începutul lunii octombrie ce ne-a învăluit zilnic cu plapume groase de nori cenușii, împinși către privire de vânturi reci amestecate cu așchii de ploaie și țipete de păsări. Rare au fost aparițiile soarelui, iar speranțele legate de îmbunătățirea vremii, abia înfiripate de vederea unui petic limpede deCiteşte
Comentarii