La Solca a (re)apărut berea. De… Solca, natural…

> Din zestrea (de lemn) a parohiei din Voievodeasa-Suceviței, niște lotri… fără pic de Dumnezeu au furat niscai cubici de scândură. Halal! Dac-am ajuns să furăm și din lăcașurile sfinte, apoi musai că Radu Vasile (ăl cu unghia de la degetul mic și cu ghiul) chiar avea dreptate când o făcea pe premierul: ”Ce să mai furi, că din țara asta s-a furat totul!” Da’, uite că mai este ce fura, bată-vă să vă bată… Ș-apoi, cum știm, există trei categorii care trăiesc din banii altora: copiii, hoții și politicienii… > Se dă ca sigură numirea Brândușei Armanca (ot Timișoara) la comanda TeVeRe. D’acord! Femeia asta e de prin Suceava, unde are acu’ un frate (medic veterinar) și soră, Doina. Nasc și la Moldova (numa’ că tre’ să-i școlim în Timișoara)…
 

> Din toamnă, Universitatea Sucevei va spori și mai abitir în… mintoșenie: 3 noi secții șed să pornească la Facultatea de Filosofie (cea comenduită de charismaticul ticer Sorin Tudor Maxim). > A reapărut berea de Solca. La magazin, costă 9 mii (v. să ai sticlă… că nu-ți dă, altminteri). Cum e ?! Cată și singur să te lămurești. Da’, nu prea aduce cu cea de la pornire (1810). La urma urmei, vorba unui băutor de bere: ca să fii fericit, îți trebuie un stomac bun și un suflet rău. Iar cel mai mare secret al fericirii, nu!?, e să te suporți pe tine însuți. > Ți-eram dator c-o glosă (la Nichita), iat-o: Nichita Hristea Stănescu, cum era trecut în acte, era coconul unui șef de atelier de țoale (croitorie), care meșter s-a căsătorit cu fata lui Cereaciukin, fost general rus (alb). Naa, acuma ai priceput de ce poetul era blonziu și cu blue ochișori?! Au și rușii un actor mare, artist al poporului, Saharov parcă-i spune, leit (facial) cu ploieșteanul nostru. Oh, Nichita, ah Nichita, mă apucă infinita… > Panseul zilei (după Aivanhov): Ființa umană este asemenea unui pom: misiunea ei pe pământ este aceea de a da roade asemenea arborelui. Dar ce reprezintă aceste roade? Gânduri, sentimente și fapte frumoase, nobile, mărețe. A face bine înseamnă să fii în stare să dai roade bune, deci trebuie mereu să-ți supraveghezi starea interioară în care îți întâlnești semenii. Dacă vă veți vizita părinții, prietenii, fără să vă preocupați de efectele pe care le veți produce asupra lor prin gesturile, privirea, cuvintele voastre, îi veți îmbolnăvi: ei vor avea o indigestie sau se vor otrăvi… Acționând astfel dovediți că nu ați înțeles încă știința binelui. Și să nu vă mai mirați apoi dacă viața va fi tristă și singuratică… De ce nu ați învățat să dați roade? Când oferi ceva bun, nu ești niciodată singur. Dați deci rod, adică o lucrare, un sacrificiu, un gând, o privire, un surâs…

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI