La parter, „pileală“, la etaj, școală

Într-adevăr în satul Hreațca (Vulturești) învățământul preșcolar și primar funcționează la etajul cârciumii de aici. Clădirea (P + E) a fost construită în vremea „dictaturii”, cu banii statului, sub oblăduirea și cu osârdia regretatului Constantin Zaharia, fost șef al UJCC Suceava, fiu al satului, cu destinația de magazin mixt. Până la „bulibășeala din decembrie”, Hreațca era cunoscută ca un centru pentru desfacerea produselor în stil cooperatist. Atât de bine se făcea aprovizio-narea aici cu produse din cele mai felurite, încât se încetățenise sintagma „la Hreațca găsești și lapte de cuc”.
 

După 1990, comerțul cooperatist a ajuns pe chituci, după unii, fiindcă ar fi de sorginte comunistă. Clădirea a rămas pustie. Școala, care funcționa într-un imobil expro-priat, a trebuit să-și ia calabalâcul, când acesta a reintrat în posesia adevăratului proprietar, și să se mute. S-a aciuat la etajul clădirii, proprietatea FRDERALCOOP Suceava. la parter însă funcționează o cârciumă deosebit de mănoasă, unde hrețcanul și nu numai el își alină aleanul din zori în zori. Deunăzi, m-a prins și pe mine timpul prin Hreațca și ce mi-am zis, hai, domnule, să văd ce mai fac „vârstele”. La intrare, cum urci scările, ce să vezi? Moșul Gânj „scutura trandafirul”. „Cum, moșule, chiar aici?”, îi zic iritat. „Eu, dragul moșului, sufăr de prostituție…”, motivează bătrânul, încur-când prostata cu prostituția. Miros de urină zăcută. Urc scările, copiii, respectuoși, mă salută: „domnu, domnu”. E recreația mare. Jos, larmă. Michiduță cu ai săi „usucă teiul”, sus dăscălițele Hreștii tocmai le vorbesc copiilor despre urmările nefaste ale consumului de alcool. Văd un afiș: „Salvați copiii!”, mă gân-desc și la ipostaza locală. Desigur, mă întristez și chiar mă răzvrătesc. Caut un vinovat de tragi-comedia Hreștii: nepăsarea, indolența, ne-cinstea, iresponsabilitatea, cinismul – un amalgam de multe asemenea sinonime. Durerea și revolta mă copleșesc. Nici că se poate altfel. La începutul anului 2004, m-am luptat aproape singur în Consiliul Local pentru fondurile necesare cumpărării clădirii; școala să fie școală, iar spațiul de la parter să fie destinat activității cultural-educative pentru sat. Ob-tuzitatea unor colegi, unii chiar de breaslă, a fost învinsă. S-au obținut din bugetul local 350 milioane de lei cu destinația expresă – cum-părarea imobilului respectiv. În felul acesta problema școlii ar fi fost rezolvată definitiv. Acum n-am fi trăit drama copiilor din Hreațca, ce sunt condamnați, zilnic, să trăiască coș-marul hidos al cârciumii. Am pus și încă mai pun simpla întrebare: cine a cheltuit banii și pe ce ? Ca om al școlii, consider că este vorba de o sfidare la adresa bunului simț, o potlogărie ca atâtea altele. Și, la urma urmei, mă întreb: nu se sesizează nimeni de acest SOS pe care îl fac în numele unei idei – „Salvați copiii!”? Și încă ceva: parlamentarul irlandez Boy-cotth a vorbit zeci de ore în Parlamentul lon-donez numai pentru a ține trează în conștiința colegilor chestiunea țării sale. Păstrând pro-porțiile, personal, mă voi adresa tuturor or-ganelor statului nostru până voi reuși să arăt cu degetul pârlacul care își bate joc pe termen lung de un sat. Dreptate pentru Hreațca, domnilor de după ușile capitonate ale puterii. Efemeritatea clipei vă va țintui la stâlpul infamiei. Mai ales că pileala și școala sunt paralele între ele… Prof. MIHAI NICHITA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: