De la Dornești spre… Serbarea de la Putna

Documentele scrise asupra trecutului îndepărtat și originii acestei comune sunt puține. Totuși, din unele referiri la aceste ținuturi, consemnate în unele documente, precum și dintr-o serie de date aflate din tradiția locală s-au putut stabili unele adevăruri istorico-științifice cu privirea la originea comunei. Încă din timpuri îndepărtate, parte din pământul comunei Dornești, ca și alte pământuri, se aflau sub stăpânirea Mănăstirii Putna: “Io Ștefan Voievod din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei facem cunoscut… și am dat și am întărit Sfintei noastre Episcopii de la Rădăuți 50 de biserici cu popi: din Ținutul Suceavă 44, iar din Ținutul Cernăuți 6 biserici cu popi, care, acele 50 de biserici cu popi au fost date de bunicul nostru Alexandru Voievod. Începând cu Ținutul Suceava: A 33-a biserică, la Iuga… a 6-a biserică cu popă, în Măcicătești: să asculte de Mânăstirea Putna. Anul 6998 – 1490 – martie 15”.
 

Pe malul stâng al Sucevei erau sălașuri ale argaților mănăstirii, care lucrau pe câmp, mai erau și adăposturi pentru vite, dar care nu s-au păstrat multă vreme. Partea nord-vestică a terenului era stă-pânită de un proprietar de pământ căruia îi spunea Dorneanu și care ar fi avut case la locul care astăzi se numește Blum, urme din temeliile caselor găsindu-se și azi, pe coasta unui deal, spre hotarul cu Mă-năstioara. Dorneanu deținea o mare suprafață de teren, fapt care a de-terminat numirea satului Dornești. O altă tradiție spune că pe Dorneanu îl chema Durnei Iuga, nume găsit și în unele documente ale vremii. După pacea de la Cuciuc-Kainargi, din 1774, Austria profită de situație și cucerește Bucovina, în anul 1775. Comandantul ar-matelor austriece era generalul Hadik, care s-a așezat în Cernăuți. Începând colonizarea Bucovinei cu nemți și maghiari, apar și în părțile Dorneștilor primii coloniști ma-ghiari, după anul 1775, conduși de unul dintre ei, cu numele Hody. Prin rescriptul din 19 ianuarie 1785, Consiliul Aulic de Război a-probă o contribuție, drept avansuri emigranților secui, pentru așe-zările lor casnice din Hadicfalva și Andreasfalva, pentru construirea a 106, respectiv 56 case. În anul 1782, reprezentanții Mănăstiri Putna declară în fața comisiei de încamerare că nu mai există satul Măcicătești, pe teritoriul lui aflându-se o seliște. Declarația este confirmată și de un plan al satului Rădăuți, din 1782, în care, în partea de est, nu se menționează înve-cinarea cu satul Măcicătești, cum ar fi trebuit, dacă satul exista, ci se face referire la satul Frătăuți. Spre sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, s-a construit, din cărămidă arsă, o clădire cu etaj, unde se afla conducerea satului, și tot atunci satul a primit al doilea nume, de Hadicfalva, după numele gene-ralului austriac Hadik, care folosea pe coloniști pentru a stăpâni și asupri ținutul Bucovinei. Pe vechile hărți austriece, comuna Dornești a fost trecută cu numele de Hadicfalva, iar în paranteză era scris Dornești. Prin jurul anului 1870, s-a construit și calea ferată, fapt care rezultă din unele documente în care se vorbește despre organizarea Serbării de la Putna, din 15-27 august 1871, la care cei mai mulți oaspeți au venit pe calea ferată, până la Hadicfalva, iar de acolo, cu căruțele adunate de I. Luță de prin preajma Rădăuților spre Putna. De la Cernăuți, Mihai Eminescu și o parte dintre organizatori călătoresc cu trenul la Dornești, apoi cu trăsurile până la Rădăuți, unde găsesc sprijin la prefectul local Oresti Renney și la starețul Mă-năstirii Putna, Arcadie Ciuper-covici. Prin anul 1878, s-a construit și calea ferată ce leagă Dorneștii cu Rădăuțiul. Ca urmare a convenției din 23 septembrie 1940, dintre Germania și România, Ungaria hortystă îi recheamă pe toți maghiarii. Astfel și casele din Dornești rămân goale, fiind părăsite, dar din 1941, au început a veni familii din satele învecinate: Frătăuții Vechi, Satu Mare, Costișa, Horodnic ș.a., sta-bilindu-se în casele rămase goale. În mare parte, cei veniți erau ortodocși. Din anul 1941 până în 1947, pentru oficierea cultului divin, le venea un preot din satele vecine sau din orașul Rădăuți. Slujba se oficia în capela din fața primăriei. Biserica romano-catolică din Dornești s-a construit prin anul 1825, cu ajutorul total al ma-ghiarilor din sat. Prin anul 1846, credincioșii au hotărât să con-struiască o biserică ortodoxă și au început să facă formalitățile legale pentru aprobarea terenului în ve-derea construirii bisericii. Au pri-mit teren chiar în centrul satului, pe locul unde s-a construit ulterior magazinul universal. Pe atunci în sat venise preot tânăr, Georgian Aurelian. S-a turnat chiar temelia noii biserici, dar între timp s-a propus folosirea bisericii romano-catolice, părăsită de unguri și închisă după plecarea lor. La inter-venția pr. paroh Georgian Aurelian la forurile superioare regionale, s-a primit aprobarea folosirii bise-ricii ungurilor plecați și s-au sistat lucrările la noua biserică. Deci din 1947 până în prezent, se folosește biserica ungurilor plecați. În biserică se află și altarul catolic, unde, la două săptămâni, se slujește pentru credincioșii catolici din comună. Biserica are cata-peteasmă ortodoxă și a fost pictată. Impunătoare, construită în stil romanic, biserica este așezată pe un platou și domină cea mai mare parte din peisajul de pe valea Sucevei. Parohia Dornești are și o filie la Iaz, un cătun format din 50 de familii ortodoxe, cu hramul “Sfântul Dumitru”. Hramul bisericii din Dornești este “Adormirea Maicii Domnu-lui”. Din momentul în care s-a deschis biserica spre folosul cre-dincioșilor ortodocși și până în anul 1991, a activat, ca preot paroh, pr. Gregorian Aurelian. Actualul preot paroh este pr. Fedoreanu Nicolae, numit, la Dornești, la data de 1 iunie 1991, iar din anul 1996, 1 octombrie, s-a înființat și postul II, ocupat de pr. Fedoreanu Tiberiu, care a absolvit Facultatea de Teo-logie Ortodoxă din Iași în anul 1997. Părintele paroh Nicolae Fedoreanu este licențiat în teologie, promoția 1972 a Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Suntem în curs de a forma o bibliotecă parohială, Dorneștiul având o bogată bibliotecă co-munală. Alături de actualul cimitir ortodox se găsește monumentul eroilor, ridicat în cinstea ostașilor căzuți în al doilea război mondial în locul care străjuiește somnul de veci al acestora. Biserica are un cor, înființat în anul 1986. În curtea bisericii se află și mormântul erou-lui locotenent postmortem Cristian Ioan Seredenciuc, care s-a jertfit în Revoluția din 1989. Dorneștiul nu are tradiții sau obiceiuri deosebite de celelalte sate ale Bucovinei, ci este un sat bine așezat, cu oameni harnici și pri-mitori, cu bucurii și necazuri, care se silesc pe această gură de rai să dobândească “împărăția cea pregătită” și lor “de la întemeierea lumii” (Mt. XXV, 34). Pr. paroh NICOLAE FEDOREANU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: