Copilărie prin canale, educație pe stradă

Obligați și învățați să cerșească de propriii părinți

> Cerșetoria a devenit o meserie profitabilă pentru “șmecheri” > Mii de oameni cad zilnic în plasa escrocilor > Privați de educație, copii mici sunt obligați sau ne-voiți să cerșească, iar casa le este canalul, dacă plătesc taxă “ălora mai mari” > Încercarea Poliției de a eradica fenomenul este departe de succes Sărăcia continuă să facă victime printre cele mai nevi-novate ființe, tot mai mulți copii fiind nevoiți sau obligați chiar de proprii părinți să muncească. Singura educație pe care asemenea micuți o mai primesc este culeasă de pe stradă, deoarece părinții susțin că nu mai au posi-bilitatea să-i trimită la școală. Florin Nicanău nu are decât 13 ani; l-am găsit, zilele tre-cute, scociorând prin contai-nerele de gunoi după cartoane, împreună cu tatăl său, în spatele complexului sucevean “Dorna”. Locuiește în Ilișești și în fiecare dimineață face na-veta la Suceava nu pentru a merge la școală, ci pentru a face rost de bani ca să le po-tolească foamea fraților lui. “Vin cu tata dimineața și căutăm cartoane ca să le vin-dem. Suntem nouă frați, iar eu sunt cel mai mare. Eu îl ajut pe tata la treabă. Aș vrea să pot să merg și eu la școală ca toți copiii de vârsta mea, vreau să învăț să scriu, să citesc, dar tata nu are bani”, ne-a declarat Florin.
 

Totuși pofta de viață a băiatului poate stârni uimirea oricui. Deși povara pe care o poartă pe umeri este mult prea grea, Florin este mai tot timpul vesel, zâmbește și se laudă că este “om mare”. Gheorghe Nicanău, tatăl minorului, susține că nu-și poate întreține nici unul dintre cei 9 copii la școală, deoarece singurul venit pe care-l are constă în ajutorul social acordat de Pri-mărie, la care se mai adaugă, uneori, bănuții strânși de pe cartoane. “Trăim 11 într-o singură cameră. Toată averea mea este cocioaba și două paturi. Nu pot să-mi trimit copiii la școală, pentru că nu am bani de caiete. Băiatul este cel mai mare dintre frați și singurul care mă mai poate ajuta. Așa cum îl vedeți, este isteț foc, aș zice că nici nu are nevoie de școală; vorbește ca un om mare, ne-a spus Gheorghe Nicanău, căutând cu privirea un carton printre gu-noaie. “Nu pot să întind mâna fără să dau ceva în schimb?” După Matei am alergat, la Suceava, prin tot „parcul in-stitutului” pentru a-l convinge să-mi spună povestea lui, după ce-l văzusem curățând parbrizele mașinilor oprite la semaforul din Areni. Îmbră-cat într-o pereche de pantaloni albaștri, parcă sfâșiați, un pulover portocaliu rupt la mâ-neci și murdar, băiatul “zbur-da” printre mașini, întrebând: “Să vă spăl parbrizul, domnu’? Oglinda, poate?”. Un șofer, după ce-i terminase “opera-țiunea”, a scos 10.000 de lei și i-a dat deși nu părea prea mulțumit de “capodopera” puștiului. De la Matei am aflat că nu are decât 12 anișori și că a venit din Roman. „Suntem 7 frați, iar mama nu mai are cu ce să ne mai hrănească. Am plecat, pentru că-i era și ei greu, acum vreo jumătate de an. Am fost în Iași, am ajuns chiar și-n București, dar nu mi-a plăcut, acolo erau o gră-madă ca mine. Eu nu cerșesc, ci muncesc. Nu pot să întind mâna fără să dau ceva în schimb. Fac ce pot, să mănânc și eu seara măcar o bucată de pâine. Nu câștig în fiecare zi bani, ci doar când îi cald afară. Dacă plouă, m-am ars. Mă mai ceartă oamenii mai răi, alții-mi lasă mulți bani. Când mă plictisesc, mă sui într-un tren și plec. Este greu să începi iar în altă parte. În fiecare oraș sunt băieți mai mari ca mine. Au teritoriul lor și, dacă mă bag fără să le plătesc taxă, mă ciomăgesc”, ne-a declarat Ma-tei. El nu știe să scrie sau să citească, iar nopțile și le petre-ce sub cerul liber, prin stațiile de autobuz: “Cel mai greu a fost iarna. Am dormit și eu pe unde-am apucat, ba în vagoa-nele din gară, ba prin canal. Acolo era cald, da nu aveam în fiecare zi bani să le dau…”. O altă ocupație pe care co-piii străzii o au este să care bagajele călătorilor din gara Ițcani, la mașină. “Mai știu un băiat în Suceava, are 13 ani și muncește ca și mine. Noi ne mai ajutăm. Dacă el nu câștigă într-o zi, îi dau eu, și invers. El nu șterge parbrize, de când a luat bătaie de la un șofer, că l-a înjurat pentru că nu a vrut să-l plătească după ce l-a pus să-i curețe geamu’. Cară bagaje prin gară. Poate să ducă în spi-nare și 100 de kg, s-a învățat. Înainte se plângea că-l doare spatele, acum nu are pro-bleme”, a mai declarat Matei. În intersecție la Shell îl gă-sim, aproape zilnic, pe Liviu, un băiețel de 13 ani, curățel și foarte politicos. Ține în mână un carton pe care scrie că este orfan, însă urmează cursurile unei școli, și susține că locu-iește într-o cameră la căminul Grupului Școlar Nr. 2. “Face ceea ce face, pentru că are ne-voie de bani să urmeze școala din câte știu. Este politicos și nu insistă. Dacă ai, bine, dacă nu, tot săru-mâna-ți spune la plecare. Eu îl servesc de câte ori pot. Cred că numele lui este Liviu”, ne-a spus Mircea Vizitiu, un conducător care a oprit mașina la semaforul din intersecție. Cerșetoria, o meserie Nu poți cumpăra pâine din Piața Mică a Sucevei fără să fii abordat de cel puțin un “pu-radel” care-și întinde mâna, doar, doar îi pică ceva. “Dă-mi, tanti, și mie o bucățică de pâine, că nu am mamă și nu am tată”, zicea zilele trecute, cu jalea aferentă, un copil de aproximativ 6 anișori. O doamnă la a doua tinerețe i-a întins un covrig, pe care bă-iatul l-a luat nu foarte încântat. Femeia l-a întrebat dacă nu are părinți și dacă nu ar vrea să stea undeva, fără ca frigul sau foamea să-l mai poată atinge. Cât ai clipi din ochi, nu se știe de unde, a “răsărit” un “unchi” al “sărmanului”, la vreun me-tru optzeci, care i-a “explicat” doamnei că nu ar trebui să fie atât de curioasă. “Pleacă, cu-coană, că ți-o iei”, a zis nervos “unchiu’”. Nu doar femeia a încremenit de frică, ci și copi-lul, care a căpătat o culoare galbenă în obraji, fiind înșfăcat de braț și târât aproape printre blocuri. Trecătorii s-au făcut că nu văd și nu aud, iar ochii bătrânei s-au înecat instan-taneu în lacrimi. Am stat de vorbă cu ea, aflând astfel că duce dorul nepoților și din a-ceastă cauză a vrut să-l ajute pe minor. “Nepoții mei sunt tocmai în Constanța. Locuiesc acolo cu părinții și nu i-am vă-zut de mult. Pur și simplu am crezut că are nevoie de ajutor. Am mai pățit o dată așa în fața magazinului «Veritas», unde seara se adună copiii pe care ziua îi vezi cerșind prin piață. Într-o seară erau vreo 7-8. Când am ieșit din magazin le-am întins o pâine și am intrat în vorbă cu ei. M-am trezit cu niște huligani mari lângă mine. M-au amenințat că, dacă mă mai leg de ei, o încurc, însă cel mai tare m-a durut că, du-pă ce am plecat, au aruncat pâinea și s-au așezat pe o bancă pentru a număra banii pe care i-au câștigat. Eu am dat bani pe pâine, iar pensia-mi este mică. Am rupt de la mine ca să-i ajut și am fost răs-plătită…”, ne-a spus Mărioara Livadaru, în vârstă de 67 de ani. Bazarul, “închiriat” de… cerșetori În week-end-ul trecut, cel mai mare bazar din Moldova a fost luat cu asalt de mii de persoane. Este o tradiție ca, în preajma sărbătorilor, oamenii să-și mai înnoiască garderoba sau să-și achiziționeze câte ceva pentru casă. Printre clienți și-au făcut loc și cer-șetorii, care, amețiți din cauza aglomerației, nu știau spre cine să mai întindă mâna. Lângă un chioșc s-a oprit, la un moment dat, un adolescent de aproximativ 16 ani ce purta în brațe un copil de doar câteva luni. “Dă-mi, tanti, și mie un ban, să te ajute bunul Dumnezeu, pentru frățiorul meu, că nu are cine să ne aju-te”, spunea băiatul unei „cliente”. Femeia l-a fugărit cu cuvinte aspre, motivând apoi că este vânzătoare în bazar și-l cunoaște pe băiat. „Este din Șcheia și vine aici cu toată familia, la cerșit. Nici unul nu pune osul la treabă. L-am rugat într-o zi să-mi scuture co-voarele și nu a vrut, doar i-am zis că-i dau bani. Să vezi cum îi trimit pe cei mai mici la cer-șit și cum îi învață să vorbeas-că – te crucești. Părinții îi trimit la cerșit. Pe la patru îi găsești la poartă; își numără banii, parcă ei ar fi bazariștii, nu noi. După ce termină cu bazarul pleacă la «Orizont» și stau până seara. Nu sunt sin-gurii care fac asta; și-n oraș se întâmplă la fel”, povestea in-dignată femeia. Primarul vrea să “curețe” orașul de cerșetori Edilul-șef al municipiului reședință de județ este hotărât să rezolve problema cerșeto-rilor din Suceava până la Paști. Dl Ion Lungu a decis ca, îm-preună cu poliția, să demareze o acțiune de identificare a cerșetorilor din alte localități și să-i trimită acasă. „Sunt printre aceștia și mulți copii obligați sau învățați să cer-șească; locuiesc prin locuri inumane – canale, parcuri și stații; vom încerca să soluțio-năm problema cât se poate de repede”, a spus primarul Lun-gu. Poliția și Jandarmeria își continuă acțiunile împotriva cerșetorilor și vagabonzilor, însă nu s-a reușit, conform declarațiilor comisarului-șef Ioan Țibulcă, șeful Poliției Municipale Suceava, eradica-rea acestui fenomen. “Pe par-cursul trimestrului I al acestui an au fost identificați nu mai puțin de 603 copii lipsiți de supravegherea părinților și copii ai străzii. În cadrul a-cestei acțiuni au fost amendați 46 de părinți pentru lipsa de supraveghere”, a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, comisarul-șef Ioan Țibulcă. Protecția Copilului pune umărul O altă instituție care a pus umărul, alături de Primărie și Poliție, în lupta pentru rein-tegrarea în societate și familii a copiilor străzii este Direcția de Asistență Socială și Pro-tecția Copilului. “Am început o acțiune comună cu Primăria Suceava și cu nou înființata Poliție Comunitară – foștii gar-dieni publici. Astfel, polițiștii comunitari, împreună cu per-sonalul specializat din cadrul Primăriei, își propun să iden-tifice la nivelul străzii cazurile de copii care cerșesc sau va-gabondează, iar aceștia ur-mează să fie aduși în Com-plexul de Servicii Comuni-tare, unde va începe procesul de consiliere a familiilor. A-ceastă acțiune corespunde prevederilor Legii nr. 272 din 2004, care prevede inclusiv posibilitatea amendării pă-rinților. De asemenea, știm că mulți copii ajung în această situație din cauza unei insu-ficiente supravegheri din par-tea părinților. În acest sens, în perioada 01.07.2004 – 06.08.2004 s-au organizat cursuri de educație parentală pentru părinți ai căror copii se află în situație de risc. Aceste cursuri respectă standardele și tematica UNICEF și au re-prezentat un real succes în ce privește responsabilizarea părinților”, ne-a declarat Ti-beriu Rotaru, purtătorul de cu-vânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: