Da

De 33 de ani ziaristă, implicată direct în tot ce a însemnat presa cotidiană în această perioadă, nu credeam că, apucând vremuri atât de bune pentru profesia noastră, în care libertatea cuvântului are de partea sa și un suport tehnic pentru vehicularea lui de neimaginat la ora primelor mele rânduri tipărite, voi apuca și vremuri atât de rele, în care dorința informării corecte a cititorilor, de la locul evenimentului poate fi plătită cu viața. Accidentul tragic, fatal uneori, nu a lipsit niciodată din munca ziaristului, dar el se află la o distanță uriașă de condiția ziaristului ostatic, prins în cleștele gigantic al intereselor politice, al confruntărilor din-tre state.

 

Or, la ora transmi-siei planetare, cvasiinstanta-nee a funeraliilor papei Ioan Paul al II-lea și a sentimen-telor generate de pierderea lui, monitoarele ne rănesc privirea și sufletul cu lungi liste de ziariști torturați, de ziariști executați, de ziariști traumatizați de experiența carcerei pentru unica vină de a-și fi făcut meseria. În capul lor pentru noi se află de a-proape o lună de zile româ-nii Marie Jeanne Ion, Sorin Dumitru Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, răpiți în Irak. Cu ultima lor imagine transmisă de televiziunea Al Jazeera intrăm în Săptămâna Patimi-lor Mântuitorului îndurerați de calvarul celor trei ziariști și de chinul familiilor și pri-etenilor. Soarta lor se află în mâna președintelui României. Țara i-a spus DA lui Tra-ian Băsescu în noiembrie, cred că acum Traian Băsescu îi este dator Țării cu un DA care să-i salveze fiii. Sărbătorile Paștelui, Săptămâna Luminată în care în acest an se prenumără, pe 4 mai, și Ziua Mondială a Libertății Presei nu pot fi înroșite cu sângele lor tânăr și curat.