Grigore Nandriș despre GEORGE COTOS în urmă cu jumătate de veac

Stejarii cresc incet dar trainic

Răsfoind un caiet de impresii, Livre d’or, de la o expoziție deschisă în Rue Ribera, în Paris, aprilie 1955, pe cînd George Cotos împlinea 40 de ani și a surprins elita artistică franceză și nu numai prin ineditul liniilor și culorilor din pînzele sale, văd cîteva înscrisuri în limba română, ceea ce atestă intersul de care bucovineanul de la Straja se bucura printre românii surghiuniți peste hotare. Nu sînt impresiile oricui și între altele o descoperim și pe a lui Mircea Eliade: „Foarte interesant! Felicitări! Mircea Eliade.” (aprilie 1955) Mai interesantă ni se pare cea mărturisită de Grigore Nadriș: „Linii, forme, culori, am admirat cu bucurie realizările artistice evocatoare de vechi legături de cărți și fresce de biserici bucovinene. Cu urări de bine și success pentru artist, Gr. Nandriș”
 

Să nu uităm că Grigore Nandriș era născut în Bucovina (în satul Mahala, de lîngă Cernăuți, la 17 ianuarie 1895), doctor în filologie la Uni-versitatea din Cracovia (1922), profesor de slavistică la Universitatea din Cernăuți (1929), profesor la School of Slavonic and East European Studies (1945) și titular la Catedra de filologie comparată de la Universitatea din Londra (1948) iar impresiile sale în fața pictruii lui George Cotos trebuie citite ca din partea unui specialist întrucît profesorul londonez elabora în acea vreme studiul Umanismul picturii murale post bizantine în Estul Eu-ropei, publicat postum (exilatul român murind în ziua de duminică, 29 martie 1968, într-un spital din Londra). Se știe apoi că Grigore Nan-driș a fost președintele Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina (1938-1944) iar activitatea în acest for și-a prelungit-o revigorînd vechea societate (desființată în 1945de ocupantul sovietic) în străinătate și alcătuind chiar un volum aniversar Din istoria Societății pentru cultură, Cen-tenarul Cernăuți 1862 – 1962 New York, Basarabia și Bucovina, Editura Societății pentru Cultura și Literatura Ro-mânilor din străinătate, reîn-ființată Londra 1952, [Madrid, 1967], unde vom descoperi reproducerea unei pînze, cu explicația: „Simfonie, tablou de Gheorghe Cotos, Straja, Bucovina” și un articol intitulat: „Pictura lui George Cotos Smuls din Straja munților Bucovinei, de pe hotarul din apropierea Putnei, pînă unde a fost rășluită vatra voevozilor Moldovei, vlăstraul de stejar, pe care nu l-au frînt vijeliile stepei pustiitoare unde a luptat, a prins rădăcini în Parisul luminii și pe coasta mediterană, de unde își aduce rodul talentului său plastic la expoziții în toate centrele Europei. Pentru retinele adaptate la picture figurativă, amenințată în epoca progresului ethnic de aparatul fotografic, arta lui George Cotos va rămîne o carte închisă, care poate fermeca ochiul ca un caleidoscop miraculous, dar care nu va pă-trunde intuitive în înțălegerea estetică a spectatorului cu vi-ziunea formată în rutina Renașterii. Arta lui George Cotos, oricum ai numi-o abstractă, expresio-nistă, cubistă sau cu alt termen convențional, nu este numai inspirație de artă abstractă modernă, ci e în primul rind o expresie originală, care proiec-tează o viziune ancestrală în forme plastice. Rădăcinile ei complexe se împletesc din umbrele codrilor și din minunile de luminiș transcendental eternizate pe pereții înfloriți ai mănăstirilor din codrii bucovi-neni, din culorile senine ale cerului Moldovei și din vijeliile crivățului stepei care năvălește în răstimpuri să stîngă focul acestor vetre de lumină. Magia preistorică a puilor din rîurile altițelor sătencelor, sim-bolismul motivelor ascunse în covoarele țesute în mozaicuri de mîinile lor, coloritul și privirile esoterice ale sfinților de pe pe-retele de la răsărit al căminelor strămășești, fînețele înflorite și spicele coapte legănîndu-se în adierea caldă a verii, sînt is-voarele acestei arte «abstracte» descoperite tîrziu de geniul apusean. Aici, în adînc, este sursa culorilor și arabescurilor tainice ale lui George Cotos, care e încă în plină căutare a îm-plinirii artistice. Cum altfel ar putea fi evocate, în expresii plastice policromia colinelor împădurite mușcate de toamna vestitoare a somnului lung ce se lasă peste ele dinspre munte, cîntecul brazdelor de flori nesă-mănate, care aromează muzica coaselor ascuțite, fînul poienelor rîvnite de căprioare, plaiurile singuratice ce urcă spre cer și coboară în sumbrele hotare ale mănăstirilor cu altarele laminate de vitrourile frecurilor divine? Inspirații din aceste miracole estetice se răsfrîng în culorile și liniile picturilor lui George Cotos. Arta abstractă a fost prac-ticată, înainte de a deveni modă schimbătoare în Apus, de către «alesătoarele» satelor noastre care au perpetuat-o după «în-cepături» magice în urzeala fire-lor pînzei de in topit și tors de mîinile lor, și în bătătura de lîna culorilor vegetale a covoarele în patru ițe. Cubismul și expre-sionismul apusului a fost aplicat de multe secole în construcția bisericilor lui Ștefan cel Bun și Mare și ale lui Petru Rareș ca și în pictura neo-bizantină a a-cestor monumente de artă. For-ța lor isbucnește cu efecte estetice variate în opera celor vrăjiți din naștere să o caute. Această forță creatoare va continua ca un rîu subteran și după modernizarea vieții rurale, precum ea a supraviețuit cu-ceririi romane și valurilor destructive ale năvălirilor din veacuri. Îndrăznim să intuim un ast-fel de fenomen de reînviere în picture încă în plină evoluție a lui George Cotos, care a înțăles că împlinirea talentului poate fi atinsă prntr-o îndelungă răbdare și neistovită străduință. Stejarii cresc încet. Pînă acum Străjanul George Cotos a avut expoziții în: Paris (Galerie Charpentier, Galerie du Haut Pavé, Salle P. Philips du Faubourg St. Honoré), Barce-lona (Selecciones Jaimes), Ma-drid, Tanger, Barcelona (Galeria de Bellas Artes), Copenhaga (Galerie Bohème) și Londra (Leicester Galerie).” (p. 99-100, pe pagina de titlu a cărții, impri-mată ștampila: „1862-1962 / SOCIETATEA pt. CULTURĂ / LONDRA: 12. 2. 68”, cifrele scrise de mînă) Lectura acestor rînduri în-drituiește să ne amintim că George Cotos pășește acum peste pragul celor 90 de ani de cînd s-a zbenguit în lumina acestei lumi, în aprilie 1915, în cristelnița Bisericii din Straja, unde îl scufunda rostind de trei ori „Se botează robul lui Dumnezeu, Gheorghe” însuși academicianul paroh Dimitrie Dan… Precum se vede astăzi, sfîntul botez a fost săvîrșit într-un ceas bun și floarea acelei primăveri, deși zbuciumate de focul celui dintîi război mondial, și-a perpetuat prospețimea peste necazuri, speranțe și îm-pliniri. Și precum întrevedea savantul Grigore Nandriș, „ste-jarii cresc încet” dar trainic… Să-i urăm, din Bucovina luminată de Duminica Floriilor, maestrului George Cotos, viață lungă și culori cît cuprinde zarea de la Saint-Tropez la Straja! Ion Filipciuc

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: