Și de la o floare putem învăța ceva

Omul este dornic de a cunoaște, de a afla, de a fi informat. Această sete este cotidiană, posibilitățile de informare sunt diverse. Una dintre ele este presa. Așteptăm gazetele care ne aduc știri; pentru mulți ziarul este singura lectură și singura sursă de informare. Pe unii îi interesează mai mult știrile dintr-un domeniu, pe alții, din alte domenii, dar fiecare se bucură când află știri din domeniul preferat. Ne interesează problemele sociale, economice, culturale, de educație, de sănătate, de cunoaștere a legalității, dar și informațiile referitoare la condamnarea ilegalităților și fărădelegilor. Este necesar să fie popularizate și știrile religioase, spirituale și morale, pentru că și ele sunt de dorit.
 

Lumea așteaptă un răspuns din partea oamenilor de știință, din partea instituțiilor statului, dar multă lume așteaptă un răspuns din partea Bisericii și a slujitorilor ei. Se vede de bună seamă că, atunci când Biserica tace, lumea așteaptă cuvântul ei, iar când Biserica vorbește, lumea e cu luare aminte. E bine venit ca în ziar să găsești și câte un titlu religios care să contribuie la rotunjirea aureolei știrilor ziarului respectiv. Cu ce am putea contribui noi, de pe tărâm religios, e greu de zis, dar foarte ușor de răspuns. Cu multe. Câți cititori, atâtea așteptări. Câți colaboratori, probabil atâtea idei ce se cer promovate. După părerea mea, astăzi, când păcatul îmbracă diverse haine și cu asemenea proporții, se cere a lua atitudine pentru a ne debarasa de el. Păcatului, lipsei rușinii și lipsei bunului-simț i se aduce azi atâta închinăciune. Ne cuprinde un fior și o indignare, întrebându-ne până unde se intenționează a se ajunge? Și defăimarea lui Dumnezeu, și defăimarea Bisericii și a slujitorilor ei, și disprețul față de tezaurul ortodoxiei străbune, și părăsirea părinților bătrâni și neputincioși, și avortul, și desfrâul, și crima, și tâlhăriile, și lipsa de rușine, toate în parte și în totalitate sunt păcate grele care au prins rădăcini și care trebuie combătute. Păcatul este o pată, este o rușine, păcatul este un rău și încă unul foarte mare. Psalmistul zice: “De nu mă vor stăpâni păcatele atunci fără prihană voi fi” (Ps. 18/14). E timpul să intervenim pentru readucerea la realitate, la moralitate, la curățire sufletească, la rușine și la cumințenie. Pentru că, acum, A PIERIT RUȘINEA. Eram copil și poveștile bunicii le ascultam cu sete. Într-o zi de sărbătoare, mergeam împreună la Biserică, într-un sat vecin, pe o cărărușă, pe marginea unui pârâu. Am rupt o floare de la o buruiană, floarea era albă și rotundă, iar în centru avea o pată de culoare roșu închis, de mărimea unei monede de l000 lei. Bunica o ia în mână și-mi spune că acea floare se cheamă “RUȘINE”. Bunica era cam de 70 de ani atunci, și cu floarea în mână îmi povestește că, în tinerețea ei, pata roșie era cu mult mai mare și că bunii ei, la rândul lor, îi spuneau că în tinerețea lor floarea era predominant roșie și pe margine ajurată (margine înconjurată) cu o dantelă subțire de culoare albă. Tot ea spunea că, peste ani, pata roșie se va micșora. Au trecut ani de atunci, bunica s-a prăpădit, iar eu am asistat la micșorarea acelei pete și, în cele din urmă, am constatat că acea pată a dispărut, că rușinea a pierit. Unde nu e rușine, păcatul e în floare. Preot MIHAI FĂDUR, Udești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: