Interviu cu ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

„A fost un adevărat păstor de suflete”

– Înalt Prea Sfințite, v-ați întâlnit în două rânduri cu Papa Ioan Paul al II-lea, în 1993 și în 2001. Căror motive fericite li se datorează acest privilegiu? – Da, am fost în Italia în două rânduri și m-am întâlnit cu Sfântul Părinte de fiecare dată. Am fost în Italia prima dată pentru a mulțumi episcopiei și mănăstirii care au acordat găzduire și au suportat cheltuielile pentru maicile ce au urmat acolo cursuri de restaurare. A doua oară am fost în Italia pentru a lua în primire niște materiale pentru lucrări de restaurare, care ni se oferiseră gratuit. Trebuia, de asemenea, să le mulțumesc celor care contribuiseră cu o sumă de bani destul de mare pentru cumpărarea acelor materiale.
 

P I M E N

Era mai greu ca ei să vină aici și mai ușor să merg eu acolo. Prima oară întâlnirea cu Sfântul Părinte a avut loc la reședință, a doua oară – în fața Catedralei Sf. Petru, în urma unei slujbe la care asistasem. După terminarea slujbei, am mers la Sfântul Părinte – eram cu câteva maici – și, când i-am spus că sunt din România și mai exact din Bucovina, m-a apucat de mână și m-a tras puțin deoparte, continuând să mă țină de mână, în timp ce-i primea pe cei ce veneau să-i ceară binecuvântarea. M-a ținut lângă dânsul timp de 3-4 minute. Mi-am dat dintr-o dată seama că el se simte bine lângă o persoană din cadrul Bisericii Ortodoxe și mai ales din zona aceasta, a noastră, pentru că Polonia a fost o țară vecină cu noi. Papa Ioan Paul al II-lea s-a pronunțat pentru comuniune cu toată lumea, în vederea marii comuniuni a fiilor Bisericii una și îndreptățită, pentru că el a avut în preocupările sale, în activitatea sa, în gândirea sa, în întâlnirile sale lucrarea de unitate a Bisericii lui Hristos. Era un om cald, cu sufletul deschis către toți oamenii, pe care el îi privea ca pe fii ai lui Dumnezeu. Am simțit, deci, o apropiere sufletească cu totul deosebită față de noi, românii. Si aceasta s-a văzut și cu oca-zia vizitei pe care a făcut-o Bisericii noastre, când a slujit cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în 1999. – Cele două vizite au avut loc la distanțe mari în timp. Ați simțit că vă recunoaște în 2001? – Absolut, absolut! De aceea m-a și ținut de mână! – V-a resimțit doar ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe a Bucovinei sau ca reprezentant al Ortodoxiei românești? – M-a simțit ca pe un slujitor al Bisericii Ortodoxe; nu ca pe un reprezentant, ci ca pe un slujitor, ca pe un fiu al Bisericii Ortodoxe Române. – Ajutoarele date mănăstirilor Bucovinei veneau chiar de la Vatican? – Nu, nu! Ajutoarele ve-neau de la niște credincioși din Italia, de la mănăstiri, din par-tea unor profesori de la ate-lierele de restaurare – Și era nevoie de bi-necuvântarea Papei? – Nu. Cei de acolo care ne-au ajutat au propus să-i facem o vizită Sfântului Părinte. – Nu ați avut nici un mesaj din partea Patriarhiei… – Nu. – Prezența dv. la Vatican a fost privită de către unii cu destulă suspiciune, numai ales în 1993. Vă explicați de ce? – Din neștiință! Eu sunt foarte apropiat cu sufletul de lumea catolică. De ce? Pentru că la Putna, în ajunul Bobotezii, mergeam cu agheasma la credincioși în sat și în casele familiilor mixte – catolici și ortodocși. Se trăia și se trăiește și acum la Putna ca într-o familie cu credincioșii catolici, fără ca cei aflați în aceste situații să-și părăsească credința în care s-au născut și au crescut. Fiecare cu credința sa. Apoi, am fost în Germania, am avut o bursă de două luni de zile pentru învățarea limbii germane la un episcop reformat pe nume Kunst. Însă nu am urmat cursurile acolo, ci la profesorul Wilhelm Nys-sen, părinte catolic, care a scris despre picturile mănăstirilor din Bucovina , un admirator al ortodoxiei. Un om care a înțeles pe deplin fru-musețile ortodoxiei și ale icoanelor, fără ca el să îmbrățișeze însă credința ortodoxă. El i-a cerut episcopului binecuvântarea ca să merg la el, spunând că în două luni de zile nu se poate învăța germana, dar pot să vizitez, să văd, să înțeleg lumea occi-dentală. Și așa a fost! Deci acest om, preot catolic, era cu multă aplecare sufletească spre ortodoxie, dar m-a luat la el nu ca să mă atragă la catolicism, ci ca să văd viața lumii occidentale… – …modul în care ei se exprimă în credința lor… – Da, aceasta este. Și m-am îmbogățit sufletește, pentru că era un om milostiv cum nu ne putem închipui: până acolo a mers dragostea lui față de nevoile Bisericii, încât a renunțat să-și tipărească o carte, banii dându-i unei biserici catolice pentru a fi terminată. După o jumătate de an, tipărirea cărții a costat mult mai mult. Nimic nu oprea pentru el. Apoi, aici, la noi, se află acest așezământ pentru copii cu grad minim de handicap sau săraci, “Sf. Nicolae”. Nu se putea înființa fundația care să-l pună pe picioare decât în colaborare cu noi. Și sigur că am ajutat la întemeierea acestei fundații, dar ei au rămas cu ale lor, și noi cu ale noastre. Așadar, oamenii care ne judecă nu cunosc adesea rostul fiecă-ruia dintre noi: trebuie să ne apropiem unii de alții, ca să ne cunoaștem. Că, altfel, din citite și din auzite, nu ne cunoaștem. Când discutăm, când lucrăm împreună, ne cunoaștem mai bine, fiindcă orice om are ceva bun. Fiecare trebuie să-și păstreze zestrea sa specifică, fiindcă altfel nu mai suntem noi înșine. Acesteia însă putem și trebuie să-i adăugăm și ceea ce de la altul ni se potrivește. – Bucovina ne oferă un exemplu remarcabil din această perspectivă. – Bucovina este un exemplu de ecumenism. Oamenii de aici sunt foarte apropiați su-fletește, indiferent de credința lor. Iar eu, ca ierarh, am o deschidere, dar nu numai față de catolici, ci și față de protestanți, față de orice om care este sincer. Pentru că nu mă gândesc în primul rând la credința lui; pe bătrânul în suferință, pe bolnav, pe copilul necăjit să nu-i întrebi de confesiune, ci ajută-i. Sunt oa-meni care trebuie ajutați. Pilda o avem în samariteanul mi-lostiv. Cei ce s-au îndoit cu privire la acea vizită poate că nu cunosc lucrurile acestea… – Părinte arhiepiscop, credeți că mesajul minunat al Papei în privința unității creștine va fi dus mai departe? – Cred! Cred că această să-mânță aruncată de el în ogorul Bisericii lui Hristos va rodi puțin câte puțin. Pentru că oamenii pun la inimă și cred că Papa, prin ceea ce a făcut, a luat aminte la învățătura sănă-toasă a Bisericii, a Sfinților Părinți, a Bisericii una și ne-despărțită, dar mai ales a luat aminte la felul cum gândesc credincioșii. Credincioșii tră-iesc în ecumenism mult mai intens decât teologii, pentru că noi, teologii, facem uneori prea multe speculații. El a luat aminte la aceasta, pentru că a fost un adevărat păstor de suflete, pentru el important fiind să-l slujească pe om. El a stat în mijlocul credincio-șilor, așa cum sunt ei, cu toate problemele lor, luând aminte permanent la felul cum gândește poporul, cum gândesc fiii Bisericii Catolice și ai celei Ortodoxe despre unitatea de credință. Sigur, aceasta nu înseamnă să renunțăm la dogme, la învățătura fiecăruia, ci fiecare să se poarte în felul său, respectându-l pe celălalt. Așa a gândit Sfântul Părinte. – Și încă ceva: toată lumea a fost, este uimită de imensul număr de tineri care-l plâng. – Da, pentru că l-au simțit cu inima. – Poate că aici se află izvorul ecumenismului și al unității, în inima acestor copii care cresc cu această învățătură. – Atunci când faci ceva cu inima, atunci când vorbești din inimă, atunci când ai o deschidere sinceră față de toată lumea, pentru a ajuta pe toată lumea, potrivit Evan-gheliei și dragostei creștine, omul te simte. Se realizează acea comuniune și nimeni nu poate să mai despartă pe acești oameni de acel om sau de acei oameni care promovează duhul apropierii, al înfrățirii, al ecumenismului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: