Prefață la masa rotundă de azi (ora 11,00) de la Muzeul de Istorie Suceava

Autoriatul în arhitectură, moft sau responsabilitate ?

Produsul activității arhitectului proiectant este de regulă o operă de creație intelectuală și artistică, indiferent de domeniul de creație (urbanism, arhitectura de clădiri, design de interioare, design de obiecte), de gradul de finalizare (studiu, proiect, design de detaliu) sau de suportul material pe care se realizează și intră în circuitul public (desene, machete, prezentări computerizate, proiect complet sau „structura arhitecturala”, executată după proiectul de arhitectură).
 

Produsul activității arhitectului proiectant este obiect al drepturilor de autor, reglementate prin Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Numai în baza calității de autor se justifică instituirea „dreptului de semnătură”, precum și asumarea „întregii responsabilități profesionale față de client și autorități”, așa cum prevede legislația în vigoare (L 184, art. 7, alin. 1 si art. 16, al. e). Dacă arhitectul ar fi un simplu prestator de servicii, (cizmar, frizer) instituirea dreptului de semnătură nu ar mai fi necesară, fiind suficiente prevederile din legislația comercială privind responsabilitatea persoanelor fizice și juridice de a furniza clienților servicii profesioniste și de calitate. Răspunderea în profesarea arhitecturii este majoră, pe măsura mijloacelor și energiilor uriașe antrenate, pe măsura impactului și a remanenței acestuia. Impactul este în mare parte spiritual, creează noi atitudini și obiceiuri. Istoric vorbind, autoriatul – sau, mai simplu, răspunderea și gloria legate de realizarea în arhitectură – a început în Renașterea italiană, o dată cu concursul câștigat de Bruneleschi pentru realiza-rea Domului bisericii din Florența. De atunci, artistul s-a distins de atelier, de breaslă, asumându-și concepția, răspunderea și gloria sau dezonoarea. Același fenomen s-a petrecut și cu sculptura și pictura. De atunci nu a fost peste tot așa; în toată perioada barocului din spațiul austro-ungar, stucatorul, de exem-plu, era mai important decât arhitectul și, dacă ne referim numai la plată, stucatorul era plătit de 5-10 ori mai bine decât arhitectul, și abia prin impunerea arhitecturii Secession rolul arhitectului este recunoscut la Viena ca fiind primordial în conceperea imobilelor. Înainte de război, în Ro-mânia, activitatea de arhitectură era bine precizată, rolul arhitectului, mai important, cadrul construit parcă avea mai mult farmec, locuințele nu se rezumau la a fi dormitoare, aveau mai mult caracter și personalitate, familiile aveau o viață mai bogată în casă și în societate… Astăzi, după un experiment deformant care a durat 6 decenii, este oare pregătită societatea să participe la viața cetății, să pretindă spații publice și private care să o reprezinte, să le finanțeze și apoi să le umple de viață ? Să adopte un proiect pe care să-l respecte cu credință ? Este pregătit arhitectul să facă față unor astfel de provocări, să propună soluții care țin cont de spiritus locci, de resursele alocate, de gustul și pregătirea comunității, fără a face rabat la calitatea intri-secă, să propună o arhitectură care să eleveze și care să se adapteze ? Și la recepționare să aibă parte de aplauze sau de huiduieli ? Credem că a considera activitatea de proiectare în arhitectură ca fiind strict comercială este nefiresc și contra-productiv. Există riscul să apară o arhitectură a speculatorilor și promotorilor, a succesului comercial și a profitului; o astfel de arhitectură este redusă la platitudine și sărăcie spirituală, precum orașele-dormitor, cartierele-ghetou, sau cartierele-vitrină, unde viața e redusă la un spectacol pentru inspectorul de bancă care-și vizitează regulat ipotecile. Performanța și excelența trebuie dublate de căutarea inefabilului, a caracterului, a personalității unui obiect de arhitectură, a registrului just de comunicare cu comunitatea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: