Versantul bolnav se va înzdrăveni spre sfârșitul anului

Douăzeci de muncitori și 4 mecanici ai Societății de Construcții Căi Ferate Iași lucrează de mama focului, zi lumină, de la 1 martie, pentru consolidarea versantului de N-E al Sucevei. Începută încă de pe vremea ex-edilului-șef Marian Ionescu, lucrarea a cunoscut, după moda românească, îndelungi perioade de stagnare. Câțiva șantieriști și un inginer s-au moșmondit cât s-au moșmondit pe acolo, au tăiat toți pomii fructiferi din zona cu bucluc și duși au fost precum veniseră, afirmă oamenii. Și inițierea lucrării s-a făcut greu, din lipsă de fonduri. Până la urmă, acestea au venit din surse guvernamentale, dar nu înainte ca gospodăriile localnicilor să o ia binișor la vale, o dată cu huma plecată să se năruie, în dușmănie cu apa din subteran. Gravitația și-a împlinit cu conștiinciozitate rostul, câteva case din areal arătând ulterior ca după cutremur.
 

Lucrări de consolidare a versantului de N-E al Sucevei

Au sărit edilii, au sărit bieții păgubași, au sărit potențiale victime din împrejurimi. Trebuie făcut ceva cu mama lui de versant de N-E. Ședințe, întâlniri, analize, asigurări de rezolvare a situației. Dar pericolul real al unor dramatice alunecări de teren a persistat și, deocamdată, persistă. Cu voia lui Dumnezeu și a primarului Ion Lungu, de aproape o lună de zile, douăzeci și patru de „draci” în cizme de cauciuc scobesc frenetic, ajutați de tehnologie, măruntaiele pământului, într-un efort fantastic de a-l împăca istoric cu apa uzurpatoare. Ideea de bază e îngroparea până la nivelul pânzei freatice a unor tuburi gigantice de beton (cum mai există, de altfel, în municipiu încă din anii ’70). Chesoanele, căci așa se numesc, vor fi în număr de 16, din 30 în 30 de metri, pe toată lungimea versantului bolnav. Investiția trece de 30 de miliarde lei. SCCFR Iași a început lucrările anul trecut, prin septembrie, însă vremea nefavorabilă a făcut ca ele să fie sistate. O vizită pe șantier. Coborâm din mașină pe un drumeag desfundat și nenorocit, atât cât a mai rămas din strada Mihai Eminescu. În față ni se dezvăluie imensitatea dezastrului produs de natură. Malul care dă înspre Zamca, spre Turnul de apă, pare o uriașă felie de tort schiloadă. Dacă s-ar prăbuși, întreaga vale ar fi înghițită cu tot cu case. Printr-o minune parcă, cele de pe creastă s-au încăpățânat să reziste, sumețindu-se să sfideze chiar și într-o rână malul invalid. Un pâlc de muncitori în jurul unui agregat în formă de excavator țipă unii la alții. Pun la punct, de fapt, detalii tehnice în zgomotul asurzitor de pe șantier. Măgăoaia de metal e dirijată sistematic spre chesonul din adâncul căruia fălcile ca de tiranozaur ale utilajului smulg hălci de lut încleiat. Printre dinții încleștați ai tiranozaurului curg bale imense de apă argiloasă, de fiecare dată când revine la suprafață. Lutul e depozitat în remorca unui autocamion. O manevră neinspirată a celui de pe „excavator” zguduie serios cabina șofe-rului autocamionului, făcându-l pe acesta să coboare furios și să-i gesticuleze cuvinte de reproș. „Ești chior, nu vezi?”, îi mimează omul colegului de șantier, plus alte vorbe de duh dintr-un cu totul alt registru. Lângă mastodontul tehnologic urlând din rărunchi, agitația șoferului pare piți-găiala unui șoarece călcat pe bom-beuri. Șeful punctului de lucru, Dan Cojocariu, ne dă explicații tehnice în baraca lui. „Sperăm că totul va decurge conform proiectului. Avem unele probleme, am dat de apă prea devre-me, dar ne descurcăm. Unde nu putem cu tehnologia, săpăm manual. Chesoanele vor coborî până la cota de 15 m. Dacă vremea ține cu noi, până la sfârșitul anului, dăm gata lucrarea”. Lângă buza prăpastiei se află că-suța Ioanei Posteucă. Șantierul se află chiar pe proprietatea dumneaei, cândva o superbă livadă. Batem în-delung la ușă, lătrați în reluare, a-proape în sictir, de un cățel negru, se vede treaba plictisit până în măduva oaselor de prezența străinilor, până când să ne deschidă. De când cu sur-pările, care i-au nenorocit locuința, stă mai mult în cuhne, unde „nu bate vântul prin pereți de te ia pe sus”. – Ce ziceți de șantierul ăsta? – Primăria, de data asta, a făcut o treabă bună. A trimis niște oameni profesioniști, ca să rezolve proble-ma. A făcut o licitație corectă. Asta e partea bună a lucrurilor. – Care e aia rea? – E gălăgie mare, dar cum mă pot plânge? Sunt, practic, în mijlocul șantierului. Sunt suferindă cu de toa-te, dar mai dau drumul la radio și mai temperez zgomotul. Principalul e că mi se face un bine. – Cu casa mai sperați la ceva? Vă mai dă cineva despăgubiri? – Sunt niște fonduri alocate de Gu-vern. Tot timpul, însă, intervine câte ceva, se schimbă câte ceva, așa că ce pot să mai sper? – V-ați muta, să spunem, în altă parte, dacă statul v-ar oferi o locu-ință? – Nu, aici e tinerețea mea. Mă lea-gă orice colțișor al acestei grădini, al acestei case. Aici mi-am crescut copiii… Am avut mare supărare a-tunci când mi-au tăiat toți pomii ro-ditori la deschiderea șantierului. Le trebuia lemnul pentru susținerea dru-mului, mai știu eu? Se întâmpla pe vremea fostului primar. Cel vechi. A trimis o echipă pe care o vedeam că fuge cu lemnul, că-l taie, dar eu nu știam nimic, nu știam ce face. – Și nu vă despăgubește nimeni pentru pomii tăiați? – Am făcut un calcul pe care l-am dat la Primărie, dar degeaba. Am a-vut vișini, nuci, meri, peri, pruni, soiuri bune, aduse de la Fălticeni cu ani în urmă. M-a durut enorm. Era o livadă trainică, frumoasă. Doamna Posteucă a încasat, to-tuși, sub administrația Lungu, de la Primărie, contravaloarea culturii de cartofi avute acolo unde acum este șantierul. „Am pierdut tot. Am fost săracă și am rămas și mai săracă. Așa e în democrație: trebuie să fie să-răcie. Na, că are și rimă…”, ne-a spus la despărțire interlocutoarea. În urmă, uriașa felie de tort schi-loadă primea îngrijiri de specialitate de la 24 de „draci” în cizme de ca-uciuc puși pe fapte bune.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: