„… Nu știu dacă peste 10-15 ani va mai avea cine să meargă cu o floare la monumentul lui Mihai Eminescu”

În viață, cele mai importante sunt pariurile pe care le faci cu tine însuți. Mi-am promis că voi merge pe urmele românilor din Nordul Bucovinei. Și o voi face, chiar dacă lucrul acesta va deranja, chiar dacă va trebui să „investighez” pe cont propriu. Știu că dincolo de frontieră există oameni care au ceva de spus. Au nevoie de ajutorul din Patria Mamă. Pe scriitorul Ilie Tudor Zegrea l-am găsit, zilele trecute, în biroul său de la Compania Regională de Stat pentru Televiziune și Radiodifuziune din Cernăuți. Am stat de vorbă cu domnia sa mai bine de două ceasuri și am înțeles că numai oamenii slabi, lași pierd pariurile cu ei înșiși. Aveam în față un învingător.

 

– Care este starea dumneavoastră de spirit acum, după ce s-au finalizat alegerile? – Am putea să ne simțim mult mai bine dacă am dori să ținem cont de promisiunile care s-au făcut în timpul campaniei electorale. Dar, din păcate, și lucrul acesta l-au sesizat mai mulți ziariști și oameni politici, după promisiunile din timpul campaniei electorale, am impresia că lucrurile cam stau pe loc. – Nu este timpuriu ca să gândim astfel? – Nu, fiindcă dacă, bunăoară, Pre-ședintele țării a spus un lucru, trebuie făcut! Persoanele abilitate și organele abilitate trebuie să execute, nu să pună la îndoială lucrul acesta. Președintele Iuscenko a propus să-l elibereze din funcție pe președintele Comitetului de Stat pentru Radio și Televiziune. Este o problemă care se va discuta în Parlament în luna aprilie, ca Radioul și Televiziunea să devină publice, nu de stat. Desigur că împotrivirea este foarte mare, fiindcă șefilor le este mult mai comod să nu-și ridice fundul de pe fotoliu, să primească bani de la stat, adică să nu caute un ban… Și se mai tem că ei nu pot lucra fără comandă „de sus”. Dacă nu li se spune de la Președinție sau de la Cabinetul primului-mi-nistru: „Scrieți așa și spuneți asta la Tele-viziune!”, ei se pierd. Fiindcă ăștia sunt no-menclaturiștii de pe timpul lui Brejnev. – Aveți probleme cu libertatea de exprimare? – Nu prea există! Au fost, acuma, nu. Însă, atâta timp cât în structurile mass-media, la conducere, se află cadrele vechi, puse, numite, de pe timpul lui Brejnev, nu există nici o schimbare. Bunăoară, el este la pensie de 10 ani și pe dânsul îl aranjează o situație cât mai comodă, cât mai liniștită, să nu fie abordate problemele cele mai stringente. Și noi pierdem ascultătorul și telespectatorul. – Ați vorbit din punctul de vedere al ziaris-tului, dar scriitorul Ilie Tudor Zegrea ce mai face? – Anul acesta a început cam prost pentru mine… (n.r. – lui I.T. Zegrea i-a murit soția recent). La sfârșitul anului trecut mi-a apărut un volum de versuri bilingv, „La marginea nopții”. Este primul volum sponsorizat de stat, de Primăria orașului Cernăuți, în cazul de față în 15 ani de Independență a Ucrainei. Anul acesta i-a apărut primul volum, de asemenea pe cheltuiala statului, și poetului Simion Gociu – o antologie de autor. Putem spune că s-au făcut primii pași în direcția sprijinirii editării de carte românească, a scriitorilor români din Cernăuți. Dar, din păcate, problema cea mare este că, la Cernăuți, nu avem nici astăzi o librărie din care să putem cumpăra o carte românească. În al 15-lea an de Independență a Ucrainei, lucrul acesta nu este normal. Dar sperăm că, după promisiunile făcute în timpul campaniei electorale, problema va fi rezolvată, poate. Nu primim nici presa din România. Este un lucru foarte trist. Un scriitor fără „România literară”, fără „Cronica”… – Dar care ar fi circuitul prin care ați putea primi presa? – Problema a fost abordată de nenumărate ori, în toți acești 13, 14 ani. Noi am propus o cale, care este cea mai simplă și cea mai conve-nabilă și pentru românii din Regiunea Cernăuți, și pentru ucrainenii din România (jud. Suceava și Maramureș). La Administrația Regională de Stat trebuie să existe o persoană care cumpără ziare din Regiunea Cernăuți sau din toată Ucraina. O dată în săptămâna aceasta pune, de exemplu, la autocar pachetul, persoana din Suceava merge, ridică pachetul de la autobuz și pune un pachet cu ziare în același autocar care se întoarce la Cernăuți. Problema poate fi rezolvată fără mare bătaie de cap. Aici pachetul cu ziare ajunge sau într-un chioșc de ziare sau la Reuniunea Scriitorilor, și noi difuzăm aici ziarele. Eu spun că scriitorii, și nu numai ei, ziariștii, învățătorii au nevoie de presă. Eu nu-mi pot imagina cum ne mai descurcăm, cum trăim fără a avea acces la presa din țară. Nu primim nici din Basarabia ziare și reviste literare. – Despre revista „Septentrion literar” ce ne puteți spune? – Este unica revistă literară din Cernăuți care apare în ultimii 60-70 de ani, după 1944. În timpul regimului comunist, evident că nu putea fi vorba de o revistă literară. În cei 5 ani de existență a revistei au apărut sporadic vreo 25 de numere. E foarte puțim, evident. Dar, din păcate, ne-am adresat de mai multe ori și Pri-măriei, și Administrației și nu am fost spri-jiniți. Nici măcar nu avem un sediu pentru re-dacție și pentru Reuniunea Scriitorilor. Proble-ma este destul de complicată. Dar, în pofida tuturor acestora, ne străduim, căutăm sponsori, pe bani proprii edităm această revistă, fiindcă trebuie sprijiniți și tinerii scriitori. În afară de aceasta, în revistă, am publicat și versuri și povestiri ale scriitorilor români. Care sunt incluși în programa școlară. Operele lor nu există, fiindcă bibliotecile sunt goale. Majo-ritatea bibliotecilor școlare sunt goale. Nu exis-tă nici chiar opera clasicilor Creangă, Emi-nescu, Alecsandri, nu mai vorbesc de scriitorii contemporani – Cioran, Nichita Stănescu. – Ce mesaj le-ați transmite guvernanților români? – În primul rând, să nu uite că în Regiunea Cernăuți există o comunitate de români care încă mai vorbesc românește. Dacă nu se vor face pași concreți pentru sprijinirea comunității românești din Regiunea Cernăuți, din Odesa și Transcarpatia, în conformitate cu Tratatul de bază încheiat între Ucraina și România, înseamnă că guvernanții nu au nevoie de noi. Eu n-aș vrea ca să fim considerați un fel de balast. – Care este principala problemă a românilor din Regiunea Cernăuți? – Principala problemă a românilor din co-munitate este lipsa de unitate, de idei și de acțiune. Din păcate, societățile românești, sunt destul de multe la ora actuală, nu acționează după un plan strategic și uneori se creează impresia că există un fel de concurență între societăți. Adică unul încearcă să pună piedici altuia când vrea să organizeze ceva. Noi, Reuniunea Scriitorilor, am organizat trei congrese ale intelectualității românești din Cernăuți. Ei, să știți, ce atacuri au pornit liderii celorlalte societăți împotriva noastră?! Noi, Reuniunea am organizat ultimul congres împreună cu „Arcașul” și Fundația Casa Limbii Române (director, Vasile Tărâțeanu). Vreau să vă spun: situația în care se află școala româ-nească din Regiunea Cernăuți este catastrofală. Dar nu numai școala românească, chiar și școala ucraineană. Însă, dacă școlile ucrainene au manuale, noi, de 14 ani, nu avem manuale la limba și literatura română în școlile noastre. Eu vreau să vă întreb: ce fel de carte se face în școală fără manuale? Programele acestea, care se schimbă… Programa infectă a doamnei Evdochia Manoilă care a integrat literatura română cu literatura universală… În felul acesta se reduc la jumătate orele de literatură română în școli. Programa aceasta are scopul de a ne distruge. Dacă nu se rezolvă de urgență problema școlii, nu știu dacă peste 10-15 ani va mai avea cine să meargă cu o floare la monumentul lui Mihai Eminescu. A consemnat MĂLINA ANIȚOAEI