Din iniţiativa şi strădania preacucernicului preot paroh de la biserica din Falcău cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, în strânsă colaborare cu un grup de cadre didactice, printre care se numără Elisabeta Popescu, Maria Pintescu, Georgeta Timu, Mihaela Ştirban, Mihaela Nistor, Maria Cotos, Mircea Popescu şi alţii, cu sprijinul neprecupeţit al directorului coordonator Steluţa Pătrăuceanu, a avut loc sărbătorirea omagială a Zilei Învăţătorului.
Acest eveniment de mare însemnătate din viaţa truditorilor şcolii are loc în fiecare an de ziua soborului Sfinţilor Apostoli, fiindcă şi învăţătorii sunt consideraţi nişte apostoli ai neamului pentru contribuţia lor la creşterea şi educarea generaţiilor de elevi în spiritul celor mai nobile deprinderi de viaţă: dragostea faţă de părinţi, faţă de neam şi ţară, faţă de credinţa noastră strămoşească şi biserica neamului.
Ziua Învăţătorului a fost stabilită pe data de 30 iunie, odată cu autentificarea creării Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România – AGIRO –, prin hotărârea Tribunalului Ilfov, din anul 1937. De atunci şi până astăzi, această zi a intrat în conştiinţa naţională, când se omagiază munca truditorilor pe tărâmul şcolii.
După ce a luat sfârşit liturghia închinată soborului celor 12 apostoli, preotul a felicitat cadrele didactice şi le-a adresat mulţumiri pentru munca depusă. Mi-a dat cuvântul apoi din partea învăţătorilor pensionari, ocazie cu care i-am adus respectuoase mulţumiri preotului paroh care a iniţiat acest demers menit să reconsidere şi să aprecieze la justa ei valoare munca întregului corp didactic din comună. Am amintit apoi şi numele dascălilor care au trecut într-o altă dimensiune a timpului, părăsind lumea cu dor şi trecând în lumea cea fără de dor, printre ei amintindu-i pe prof. Constantin Bejan şi Gheorghe Dragoman, învăţătorii Vespazian Popescu şi Eustafia But, soţii Iachimciuc Vladimir şi Elena, soţii Boiciuc Maria şi Valerian, soţii Natalia Costiuc şi Teofil, soţii Costăşevschi Vera şi Teofil, Mihai Grigoraş şi Irina Torac.
A urmat apoi un impresionant moment artistic susţinut de un grup de copii de grădiniţă şi din ciclul primar, îmbrăcaţi în costume populare, care au interpretat cântece şi au recitat poezii dedicate acestei zile.
Emoţionant a fost şi momentul când preotul a îmbrăţişat-o şi i-a sărutat mâna fostei sale învăţătoare, recunoscând că n-ar fi putut ajunge unde se află acum fără îndrumarea părintească şi atenţia care i-a acordat-o şi căreia îi va păstra o veşnică recunoştinţă şi o continuă preţuire.
Copilaşii din grupul de interpreţi au oferit cadrelor didactice prezente crizanteme mari, albe, iar organizatorii au înmânat diplome de recunoştinţă pentru întreaga activitate profesională, ştiindu-se faptul că învăţătorul este o făclie care se mistuie luminând pe alţii.
A urmat apoi un Te Deum special pentru toţi dascălii decedaţi, după care, la ieşirea din biserică am fost îmbiaţi cu sarmale bucovinene învăluite într-un abur aromitor.
Manifestarea omagială s-a încheiat cu o agapă prietenească, la care au luat parte toţi cei implicaţi în acest lăudabil demers, cu certe promisiuni de permanentizare anuală a acestuia de acum înainte. (MIHAI GHEORGHI, Brodina)
Comentarii