Parohia Ortodoxă Cacica cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava face parte din Protopopiatul Suceava II.
Numele localităţii şi prezentarea generală
La 18 km nord-est de oraşul Gura Humorului, la o altitudine de 500 de metri, se află satul Cacica. Împrejurimile frumoase, cu dealuri împădurite şi cu şesul mănos, fac legătură între câmpiile Moldovei şi munţii cu pădurile veşnic verzi ale Bucovinei. Locurile pe care astăzi se află satul Cacica, înainte cu 250-300 de ani, erau acoperite în mare parte cu păduri, poieni şi bălţi, locuri foarte prielnice pentru crescătorii de vite.
Bătrânii povestesc că, în preajma anului 1700, în urma persecuţiilor din Ardeal, sub imperiul habsburgic, o parte din românii de acolo au trecut munţii Dornelor şi s-au aşezat prin satele Stupca (Ciprian Porumbescu, astăzi), Poieni Solca şi altele. Din Stupca au emigrat, cu turme cu tot, trei familii şi anume: Parascan, Andronic şi Cojocaru, provenite din Ardeal şi s-au aşezat în cadrul hotarelor de astăzi ale satului Cacica. La cele trei familii, cu timpul, s-a mai adăugat şi familia Ungureanu care ar fi venit direct din Ardeal.
La început, Cacica era un cătun format dintr-un grup de case ce erau construite pe valea Slatinei şi locuite de familiile amintite mai sus, la care, în urma înfiinţării minei de sare, la 1771, s-au adăugat şi câteva familii poloneze şi rutene, aduse aici din localităţile Bohnia, Wieliczka şi Kalusz din Polonia, ca mineri specialişti. Se spune că pe locul unde se află astăzi Salina Cacica era o poiană mare, plină de bălţi mlăştinoase. Pe aceste bălţi trăiau cârduri de raţe sălbatice. De aici şi numele satului Cacica, în slavă Kaczka însemnând raţă. Acest fapt îl confirmă şi Eduard Fischer în lucrarea sa „Die Bukovina… Eine algemeine Haimatkunde” (Czernowitz, 1899, pag. 202), unde scrie că satul se numeşte Cacica în româneşte, iar în ruteneşte Kaczkam, care probabil derivă de la munţii şi pârâul Cacica.
Dacă până în anul 1791 Cacica era un cătun fără nicio însemnătate, de aici înainte, descoperindu-se zăcămintele de sare, a început să fie cunoscută ca o localitate cu bogate surse de sare exploatată însă în mod rudimentar. Din 1856 a început exploatarea pe scară industrială.
Istoricul bisericii parohiale
Locuitorii de rit ortodox din Cacica, până în 1896,frecventau bisericile ortodoxe din împrejurimi, de la Pârteştii de Jos şi de Sus. Între anii 1892-1896 s-a zidit biserica de astăzi. Iată ce zice inscripţia de pe cafas: „Biserica aceasta s-a început sub Mitropolitul Silvestru în 1892 şi s-a terminat sub Mitropolitul Arcadie şi s-a sfinţit de el în 1896”. În altă parte, pe clopotul mare, zice: „prin stăruinţa preotului Ilarie Bădăluţă şi a unui comitet de 12 gospodari s-a zidit această biserică ortodoxă de la 1892-1896”.
Arhitectura bisericii
Biserica e zidită din piatră şi cărămidă, în formă de treflă cu 7 turnuri, având o înfăţişare foarte frumoasă. Are o suprafaţă de 432 mp, iar înălţimea de 22 m. Iniţial acoperişul a fost din draniţă, dar în anul 1927 a fost înlocuit cu tablă zincată. În momentul de faţă este acoperită cu tablă lindab lisă mată de culoare maro închis. În interior a avut o pictură tempera în stilul Renaşterii, executată de către pictorul V. Mironescu în 1896.Catapeteasma a fost sculptată de prof. Ion Pîşlea din Câmpulung Moldovenesc, în 1894. Pictura catapetesmei a fost executată de către pictorul Eugen Maximovici odată cu cea a bisericii, prin 1894-1896.În momentul de faţă, pictura bisericii este în tehnica fresco, realizată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, între anii 1982-1983, sub păstorirea preotului paroh Mircea Nuţu.
Biserica a fost resfinţită de către Înalt Prea sfinţitul Teoctist al Moldovei şi Bucovinei la data de 19 iunie anul 1983.
Înaintemergătorii
În parohia Cacica au păstorit următorii preoţi: • între anii 1889-1916 – pr. Ilarie Bădăluţă; • între anii 1916-1920 – pr. Ion Enachi; • între anii 1920-1921 – pr. Ion Creangă; • între 6 iulie 1920-22 noiembrie 1920 – pr. Gheorghe Rotari; • între anii 1921-1923 – din nou pr. Ion Enachi; • între anii 1924-1928 – pr. Gheorghe Belei; • între anii 1928-1957 – pr. Gheorghe Bosovici; • între anii 1957 până la 31 august 1979 – pr. Gavril Hojbotă; • între anii 1979, 1 oct. până în anul 1990 – pr. Nuţu Mircea; • între anii 1991, ianuarie, până în 2014, 28 decembrie – pr. Beleagă Tiberiu-Dumitru; • din 2008, noiembrie, până în prezent, semnatarul acestui istoric, pr. Constantin-Cristian Juravle.
Activităţi culturale
În anul 1812, în Cacica a luat fiinţă prima şcoală particulară, pentru ca apoi, în 1816, aceasta să devină şcoală de stat, funcţionând în local propriu, fapt pentru care în 1966 s-a sărbătorit jubileul de 150 de existenţă. Învăţământul s-a predat mult timp în limba germană, pe parcurs introducându-se limba maternă a fiecărei naţionalităţi, inclusiv limba română.
Profilul actual al parohiei
Parohia în momentul de faţă are 197 de familii, între care şi persoane singure, văduvi şi văduve. Parohia Cacica în momentul de faţă numără aproximativ 450 de credincioşi, majoritatea de vârsta a 2-a şi a 3-a. Cea mai mare parte sunt pensionari. Activitatea principală pastorală a parohiei este aceea de a păstra vie şi trează conştiinţa enoriaşilor, prin săvârşirea tuturor sfintelor Taine, a ierurgiilor şi Sfânta Liturghie în fiecare zi de Duminică şi sărbătoare şi îndeplinind toate dorinţele bunilor noştri enoriaşi credincioşi.
Hramul bisericii este Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, prăznuit la data de 2 iunie.
Pr. CONSTANTIN-CRISTIAN JURAVLE,
Parohia Cacica
Comentarii