Pagini speciale

Poetul

Poetul

25 martie 2017 la 13:30 0 comentarii

Ion Paranici scrie şi publică versuri încă din tinereţe, încă din studenţie, ceea ce îl distinge de la început într-un peisaj plin de autori care s-au descoperit scriitori către pensie. Existenţa sa de poet adevărat şi-a pus amprenta şi pe răspunderea întinsă pe decenii de redactor-şef la cotidienele “Zori noi”Citeşte

În fiece răspuns

25 martie 2017 la 13:13 0 comentarii

A scrie doar câteva rânduri despre primul meu redactor-şef reprezintă, fără doar şi poate, o probă dintre cele mai dificile, mai ales că se susţine concomitent cu altele. Recunoscându-mi şi de această dată limitele, prefer să nu-l evoc în câteva vorbe de ocazie pe omul şi profesionistul de atunci, gândindu-măCiteşte

Şeful

25 martie 2017 la 13:13 0 comentarii

Conducător, învăţător, protector… Şi mai mult decât atât, date fiind manifestările proteice, în ordine pozitivă, ale fiinţei sale morale şi profesionale. Pentru că nu se împământenise încă mai amicalul Boss de azi, cei din redacţia deceniilor Paranici îi spuneam, armonizând doze consistente de respect, admiraţie şi afecţiune – Şeful. SpreCiteşte

Domnului Paranici, cu dragoste

25 martie 2017 la 13:13 0 comentarii

Trecând prin vâltoarea timpului, drumul meu în viaţă s-a intersectat, în mod plăcut, şi cu existenţa domnului Ion Paranici, filolog, poet şi fost, timp de peste trei decenii şi jumătate, redactor-şef al ziarului „Zori noi”, transformat, după 1989, în „Crai nou”. Parcă a fost ieri. Era în august 1974 când,Citeşte

Om

25 martie 2017 la 13:00 0 comentarii

Probabil că foşti şi actuali colegi, distinse personalităţi au scris, cu această ocazie, despre redactorul-şef Ion Paranici, despre intelectualul Ion Paranici, despre scriitorul Ion Paranici. Eu o să spun doar că domnul Ion Paranici se află pe lista mea scurtă, aceea a oamenilor care mi-au făcut mult bine în viaţă.Citeşte

O forţă

25 martie 2017 la 13:00 0 comentarii

Mă uit înapoi încercând să dau negura vremurilor la o parte, iar în amintirile care răzbat mă văd urcând, parcă dintotdeauna, treptele către Redacţie. Iar acolo, la capătul acelor scări ciudate, pătrund în Olimpul copilăriei mele. Un Olimp plin de titani şi titanide. Parcă îi văd aievea: mari, impunători, şi,Citeşte

Dincolo, se află oamenii

25 martie 2017 la 13:00 0 comentarii

Când CINEVA îţi întinde o mână, indiferent care au fost motivele sale pentru a face asta, trebuie să apreciezi acest lucru. Şi să respecţi şansa care ţi s-a dat. Dl Ion Paranici a fost primul meu angajator din presa suceveană. Este omul care mi-a pus, oficial, pixul în mână şi,Citeşte

Un şef minunat

25 martie 2017 la 12:27 0 comentarii

La fel ca altor colegi din garda veche – din câţi am mai rămas –, mi s-a propus să scriu câteva rânduri despre cel care ne-a fost mult timp şef, dl Ion Paranici, azi, la împlinirea unei frumoase vârste. Îmi amintesc cum am ajuns să lucrez la „Zori noi”: văzusemCiteşte

Ani mulţi şi senini

25 martie 2017 la 12:22 0 comentarii

Ce i-aş putea adresa dlui Ion Paranici, care mi-a fost BACI câteva decenii în şir, cu ocazia zilei sale, decât cuvinte de adânc respect şi recunoştinţă, o viaţă lungă şi tihnită. Ştiu că s-a ivit pe lume într-un sat din preajma Sucevei. Îmi închipui că în copilărie purta iţari, bondiţă,Citeşte

Respect şi consideraţie, într-o redacţie prietenoasă

25 martie 2017 la 12:12 0 comentarii

Am venit la ziar cu două luni de zile înainte de Revoluţie – dintr-o instituţie mai… cazonă –, pentru a ţine evidenţa contabilă şi pentru a prelua publicitatea. Încă din tinereţe eram curioasă să ştiu cum este să lucrezi în redacţia unui ziar, care sunt relaţiile dintre oameni, care esteCiteşte