„Șiraguri nesfărșite de trăsuri”
Privesc adesea suspinând orașul meu drag Rădăuți (care m-a adoptat neșovăind, ca pe un copil pribeag), văd cum încremenește în ipostaza de târg provincial, cu ușoare accente de progres, note stridente într-un tablou al existenței, care parcă nici nu s-ar da „vândut”, nici nu s-ar da păstrat… În centrul șiCiteşte
Comentarii