de I.C. Corjan, |08.05.2007|

Este tânără, frumoasă și talentată! A terminat o facultate de administrație publică, dar are și studii de școală artistică de bună calitate. Mai nou, urmează un masterat de arte vizuale procesate pe calculator la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Dar Cristina Lauric, artista de care vorbim, pictează așa cum respiră și se exprimă așa cum simte – adică sincer, direct, sensibil și autentic. Este impetuoasă, are voință și forță expresivă, își sondează frenetic trăirile și așterne pe pânză idei, viziuni, gânduri, sentimente. Lucrările ei sunt reflexe sugestive ale universului său imaginar, căutări febrile (din dorința de a afla cât mai mult și a-și găsi afinități) în câmpul vast al istoriei artei, fără inhibițiile începătorului și fără contorsiuni de limbaj.

Expoziția personală deschisă recent la universitatea suceveană stă mărturie celor afirmate mai sus. Câteva compoziții plastice creeaz㠄spectacolul” vizual afișat pe panouri mari și pline de culoare: „Gheișa”, „Maternitate”, „ADN”, „Lanul cu inspirație”, „În căutarea destinului” și altele de același calibru. Unele propun formula eterică și speculativă a picturii abstracte sau „conceptualiste”, altele sunt legate de contextul figu-rativ al obiectelor din ambianța cotidiană, așadar sunt evidențiate „ritmurile” concrete și abstracte ale existenței. Pictura însăși – ca proces viu și ipostază psiho-gestuală, ca efort creator al exprimării de sine – face parte organic din ritmul existențial al artistei. Din lucrările de mici dimensiuni transpare însă, mai nuanțat și mai temeinic, o atmosferă de liniște meditativă, cu lumină caldă, filtrată de un ochi poetic în perspective naturiste, inspirate de impresionismul occidental. Din acest punct de vedere, tabloul „Lan cu floarea soarelui” (unul dintre cele mai frumoase din expoziție) amintește nostalgic de capodoperele lui Van Gogh, în timp ce lucrarea intitulat㠄Cuplu” amintește, cu real profit spiritual, de Modigliani. Aici se regăsesc cu adevărat mijloacele eficiente ale configurării artistice și, credem noi, identitatea estetică a picturii Cristinei Lauric. De aceea, dată fiind coerența exprimării în acest stil și frumusețea rezolvărilor de ordin cromatic și plastic-compozițional, credem că această formulă trebuie să-i devină stabilă și să fie aprofundată cum se cuvine. Încercările experimentale constructiviste, dadaismul aleatoriu de tip „ready-made” sau abordarea ludică a formelor o avantajează mai puțin. Dar dincolo de aceste considerații avem, în plus, convingerea că arta generată pe calculator poate fi o alternativă. Cele patru lucrări digitale (printre care superbul tablou cu maci) sunt probe convingătoare despre talentul Cristinei Lauric și indicii sigure pentru un destin artistic ce se va împlini spre bucuria admiratorilor săi.

C. CORJAN